Primul proces Nord Stream fără comanditar identificat

Miercuri, 14 octombrie, începe la Hamburg primul proces împotriva unei persoane acuzate de implicare în sabotarea conductelor Nord Stream în 2022 (instanța din Hamburg, dpa via Die Zeit). Inculpatul, un ofițer al armatei ucrainene identificat drept Serhii K., este acuzat de crimă de război. Instanța îi poate stabili vinovăția fără să afle cine i-a dat ordinul, dacă a existat unul.

Ce susțin procurorii

Procurorii federali germani susțin că K. a ajutat la coordonarea unui echipaj care a plecat cu un iaht închiriat de pe insula germană Rügen. Potrivit rechizitoriului, echipajul a montat încărcături explozive cu temporizator pe conducte, în apropierea insulei Bornholm, înaintea exploziilor din 26 septembrie 2022 (Curtea Federală de Justiție).

Procurorii mai susțin că K. a acționat în numele unor instituții ale statului ucrainean. Comunicatul lor public nu numește niciun minister sau oficial (procurorii federali).

Nu a fost făcută publică nicio mărturisire. Dosarul se bazează în principal pe documente privind deplasările. În decembrie 2025, când cea mai înaltă instanță penală din Germania a decis menținerea lui K. în arest, a invocat datele de frontieră poloneze, un pașaport emis pe nume fals, dar cu fotografia lui, și comparații de imagini realizate de experți (decizia instanței).

Avocații contestă faptul că aceste probe îl plasează pe mare. Potrivit ZDF, nu există o potrivire a amprentelor sau a ADN-ului care să-l lege de iaht, iar unul dintre avocați relatează versiunea lui K., potrivit căreia acesta se afla în Ucraina la momentul exploziilor (ZDF).

Dacă conductele erau o țintă legitimă

Apărarea are un argument de rezervă care atinge miezul acuzației. Potrivit dreptului războiului, atacarea unui bun civil (un bun fără rol militar) poate constitui crimă de război, în timp ce atacarea unui obiectiv militar poate să nu fie infracțiune. Acuzația împotriva lui K. se susține doar dacă conductele Nord Stream sunt considerate bunuri civile.

Avocații întreabă, așadar, dacă conductele care aduceau venituri Rusiei în timpul invaziei puteau fi considerate ținte legale. Curtea Federală de Justiție a respins argumentul la etapa deciziei privind menținerea în arest. A stabilit că veniturile indirecte obținute de Rusia din gaz nu transformau conductele în obiective militare (Curtea Federală de Justiție).

La ce nu trebuie să răspundă verdictul

La Hamburg este judecat K., nu Ucraina. Pe 30 septembrie, judecătorii au respins cererea operatorilor conductelor de a participa la proces ca părți alăturate acuzării (părți private care se alătură procurorilor și au propriile drepturi procesuale). Au spus că procesul privește faptele și vinovăția inculpatului, nu pregătirea unor eventuale cereri de despăgubire ale Rusiei împotriva Ucrainei (instanța din Hamburg).

Probele ar putea totuși să aducă indicii despre cine a dat ordinele. Jurnaliștii care au consultat rechizitoriul relatează despre convorbiri interceptate în perioada detenției lui K. în Italia, în care acesta ar fi sugerat că nu a acționat singur și că se simțea abandonat de Kiev (investigația coordonată de ARD).

Poziția publică a Kievului este mai restrânsă decât o negare categorică. Pe 9 iulie, procurorul general al Ucrainei a spus că ancheta proprie nu a găsit fapte care să indice implicarea statului și a propus o anchetă comună cu Germania (Reuters).

Exploziile nu au întrerupt aprovizionarea Europei cu gaz, deoarece livrările prin Nord Stream 1 se opriseră deja la începutul lui septembrie 2022 (Agenția Federală pentru Rețele). Miza pentru Europa ține de drept, iar diferențele se văd în modul în care alte două state membre ale UE au tratat un al doilea suspect.

Germania cere predarea lui Volodymyr Zhuravlov, un presupus scafandru, în baza unui mandat european de arestare (instrumentul UE menit să transforme predarea suspecților între statele membre într-o procedură aproape automată). În octombrie 2025, un judecător din Varșovia a refuzat să-l predea. A argumentat că un presupus atac ucrainean asupra infrastructurii unui stat agresor ar putea fi un act legitim al statului, nu o faptă care să fie urmărită penal. Premierul Donald Tusk spusese deja că predarea nu era în interesul Poloniei (PAP).

Croația a decis în sens opus. Pe 18 septembrie, un complet de trei judecători a aprobat predarea lui Zhuravlov, iar apelul este încă pe rol (HRT, tportal).

Niciuna dintre instanțe nu a decis dacă sabotajul constituie infracțiune. Fiecare a hotărât doar dacă suspectul trebuie predat, iar decizia croată poate fi încă răsturnată. Totuși, un judecător polonez a considerat posibil legitim ceea ce procurorii germani acuză drept crimă de război. Guvernele care au cabluri și conducte submarine au motive să urmărească ce interpretare vor adopta judecătorii din Hamburg.

Dacă îl condamnă pe K. pentru crimă de război, judecătorii vor fi stabilit că un ofițer ucrainean a atacat infrastructură civilă cu încălcarea dreptului războiului. Pot pronunța verdictul fără să stabilească cine a ordonat presupusa acțiune în numele statului. Identificarea celui care ar fi dat ordinul revine procurorilor federali germani, care au susținut că K. a acționat în numele unor instituții ale statului fără să le numească, și procurorului general al Ucrainei, al cărui birou afirmă că nu a găsit dovezi în acest sens.