Rezervele petroliere, epuizate în august la $123

Petrolul Brent este la 107 dolari/baril, dar rafinăriile europene plătesc mult mai mult pentru țițeiul care ajunge efectiv la poartă. Asigurările de risc de război, rutele ocolitoare și noile taxe de tranzit impuse de Iran duc costul livrat la aproximativ 120–123 de dolari/baril. Rezervele de urgență, gândite să amortizeze astfel de șocuri, se consumă mai repede decât a fost proiectat sistemul să suporte.

AIE (Agenția Internațională pentru Energie, care coordonează răspunsul la crize petroliere pentru 32 de state membre) a lansat pe 11 martie cea mai mare eliberare de rezerve din istoria sa: 400 mil. de barili din stocurile strategice. După zece săptămâni, aproximativ 44–45 % au fost deja consumate, într-un ritm de circa 2,5 mil. de barili pe zi (Fortune). La acest ritm, întregul angajament se epuizează înainte de jumătatea lunii august. Criza din Strâmtoarea Hormuz nu dă semne că s-ar apropia de final.

Blocada ca taxă ascunsă

Blocada funcționează ca o taxă masivă aplicată petrolului care încă reușește să treacă.

Înainte de criză, asigurarea unui superpetrolier VLCC, care transportă aproximativ 2 mil. de barili, costa circa 25.000 de dolari pe an pentru riscul de război. Astăzi, un singur tranzit costă 10–14 mil. de dolari (Lloyd's List). Acoperirea de răspundere civilă oferită de cluburile P&I, asigurătorii mutuali ai transportului maritim comercial, a urcat la 30.000 de dolari pe săptămână, de la 25.000 de dolari pe an (Lloyd's Market Association). Fără asigurare validă, o navă nu poate acosta legal, nu poate fi finanțată și nu poate fi încărcată.

Tarifele zilnice de navlosire pentru superpetrolierele care pleacă din Golf au atins în martie un maxim istoric de 423.736 de dolari. Noua Autoritate iraniană pentru Strâmtoarea Golfului Persic, un sistem formal de taxare lansat pe 18 mai, ar percepe până la 2 mil. de dolari pe tranzit, în yuani chinezești. Doar asigurarea adaugă aproximativ 5 dolari/baril. Împreună cu transportul și rutele ocolitoare, rafinăriile din Rotterdam sau Trieste ajung să plătească 15–16 dolari peste referința Brent înainte ca procesarea să înceapă.

Două plase de siguranță, ambele slăbite

Rafinăriile se bazează mai întâi pe stocurile comerciale, adică petrolul păstrat de companii pentru operațiunile zilnice. Când acestea se subțiază, guvernele deschid rezervele strategice de petrol, stocurile de urgență create exact pentru astfel de crize. Ambele sunt acum sub presiune.

Șeful AIE, Fatih Birol, a avertizat la G7, la Paris, că unele regiuni mai au doar „câteva săptămâni” de stocuri comerciale accesibile (Tovima, CNBC). Stocurile comerciale au scăzut cu 246 mil. de barili doar în martie și aprilie (AIE).

Media la nivelul UE depășește încă oficial 90 de zile de aprovizionare. Cifra ascunde însă diferențe mari între state. Rezervele de motorină ale României sunt la numai 30,2 zile (Euronews). Bucureștiul a declarat situație de criză pe piața petrolieră până la 30 iunie, plafonând adaosurile comerciale la carburanți și restricționând exporturile de motorină, după ce prețurile la motorină au crescut cu 32,68 % față de anul precedent (Digi24). În blocul comunitar, 15 din cele 27 de state membre au cel puțin un tip de combustibil la nivel critic.

Germania a eliberat 19,5 mil. de barili din rezervele naționale, aproximativ o cincime din stocul său (finanzen.net). Prețurile la pompă se mențin peste 2 euro/litru, în pofida unei reduceri a taxei pe carburanți în valoare de 1,6 mld. euro (ADAC via presseportal.de). Germania își permite o astfel de subvenție. Italia a cerut Bruxellesului să flexibilizeze regulile fiscale europene pentru a permite cheltuieli similare în energie și a fost refuzată.

Problema calendarului

Sistemul european de rezerve a fost construit pentru perturbări de câteva zile sau săptămâni. Criza din Hormuz a intrat deja în a 80-a zi. Înainte de criză, aproximativ 130 de nave pe zi transportau 20 mil. de barili prin strâmtoare, adică în jur de 20 % din petrolul transportat pe mare la nivel global (UNCTAD). În ultimele zile, au fost momente în care au trecut doar două.

JPMorgan avertizează că, până la începutul lunii iunie, stocurile comerciale de petrol din țările industrializate vor ajunge la „niveluri de stres operațional”, punctul în care conductele și rafinăriile încep să aibă dificultăți fizice de funcționare. Momentul este prost: vârful sezonului turistic de vară ridică cererea de combustibil pentru aviație exact când rezervele se subțiază. Angajamentul rămas al AIE se epuizează complet în jurul lunii septembrie. Piețele se sperie, de regulă, cu mult înainte ca rezervoarele să fie goale.