OPEC+ mărește oferta din august

Șapte state producătoare de petrol au convenit sâmbătă să majoreze din august ținta comună de producție cu 188.000 de barili pe zi, a cincea creștere lunară consecutivă (El Mundo, Biz Chosun). Consumul global de petrol este de aproximativ 103-106 mil. de barili pe zi (IEF), astfel că majorarea este foarte mică în raport cu piața pe care ar trebui să o influențeze. Contează mai mult semnalul decât volumul, iar semnalul vine cu suficiente condiții încât o ieftinire rapidă la pompele din Europa să fie improbabilă.

Cinci luni de relaxare și o mare necunoscută

Decizia pentru august continuă retragerea treptată a reducerilor voluntare pe care OPEC+ — cartelul marilor exportatori de petrol, împreună cu aliații coordonați de Rusia — le-a introdus în aprilie 2023. Potrivit Argus, după această rundă mai rămân doar 188.000 b/zi din acele reduceri voluntare, ceea ce înseamnă că o nouă majorare de aceeași dimensiune ar încheia procesul (Argus Media). Cinci luni de ținte în creștere transmit pieței că producătorii pun la dispoziție mai mult petrol sau, cel puțin, își reduc disciplina de ofertă.

Dacă acei barili vor ajunge efectiv pe piață este altă discuție. OPEC+ stabilește ținte, nu livrări. Oferta fizică depinde de capacitatea disponibilă, de respectarea cotelor și de logistica exporturilor. Grupul se va reuni din nou pe 2 august (Charter97), înainte ca noile volume să aibă timp să schimbe datele privind stocurile.

Și cererea rămâne greu de citit. Agenția Internațională pentru Energie și-a redus prognoza pentru 2026 și estimează că cererea globală de petrol va scădea cu 1,1 mil. b/zi față de anul anterior, după ce perturbările anterioare din Strâmtoarea Hormuz au afectat consumul (World Oil). În mod normal, o ofertă mai mare într-o piață cu cerere mai slabă apasă prețurile în jos. Dar diferența dintre estimarea OPEC privind cererea și cea a AIE depășește 2 mil. b/zi, de peste zece ori mai mult decât modificarea cotei pentru august (IEF). Când prognozele se abat atât de mult una de alta, predicțiile ferme despre direcția prețurilor sunt mai degrabă pariuri.

Între cotă și prețul de la pompă

Pentru șoferii europeni, drumul de la o decizie de ofertă în Golf până la bonul de benzinărie este lung. Petrolul brut intră mai întâi în cotațiile globale, precum Brent, apoi în costurile rafinăriilor, în prețurile angro ale carburanților, în accize, TVA și marjele comercianților. Proiecțiile din iunie ale Băncii Centrale Europene arată că prețul petrolului brut se transmite „complet și rapid” în prețurile carburanților pentru consumatori din zona euro, ceea ce înseamnă că ieftinirea țițeiului se vede, de regulă, și la pompă (proiecțiile BCE). Dar această relație privește componenta de materie primă înainte de taxe, nu suma finală plătită de consumator.

De aceea, o știre despre creșterea ofertei poate coexista cu o factură mai mare la carburant. În mai multe state europene, guvernele retrag reducerile de taxe și plafoanele de preț introduse în timpul crizei din Hormuz. Când partea legată de țiței scade, dar partea fiscală crește, consumatorul poate plăti la fel sau chiar mai mult. Germania, cel mai mare consumator de petrol din UE, ar avea teoretic cel mai mult de câștigat de pe urma unui țiței mai ieftin. În același timp, se confruntă cu cea mai mare presiune fiscală pe măsură ce subvențiile pentru carburanți din perioada crizei expiră. În Europa Centrală și de Sud, marjele rafinăriilor, costurile de distribuție și constrângerile de aprovizionare legate de sancțiuni adaugă alte fricțiuni între prețul global și cel local.

Inflația confirmă aceeași logică. BCE estimează că inflația totală — măsurată prin IAPC, indicele armonizat al prețurilor de consum, care urmărește un coș larg de bunuri și servicii — va avea o medie de 3,0 % în 2026 și va atinge un vârf de 3,4 % în trimestrele al treilea și al patrulea, în principal din cauza energiei (Buletinul economic al BCE). Un baril mai ieftin poate reduce această componentă energetică. Dar scumpirile anterioare ale energiei s-au transmis deja în tarifele de transport, pachetele turistice și prețurile alimentelor. Prognoza KBC din iunie arată că aceste efecte indirecte sunt încă vizibile în servicii (KBC). Un baril mai ieftin nu anulează prețul unui hotel care a inclus deja costul suplimentar al combustibilului.

Decizia OPEC+ poate reduce în timp presiunea inflaționistă din Europa, iar perspectiva unui surplus mare de ofertă în 2027 oferă un orizont mai lung de relaxare. Dar o singură majorare de cotă de această dimensiune este prea mică și prea condiționată ca să reducă, prin ea însăși, nota de plată la pompă.