Daraxonrasib aproape dublează supraviețuirea

Cancerul pancreatic ajuns în stadiul metastatic rămâne unul dintre diagnosticele cu cele mai puține opțiuni terapeutice din oncologie. La 26 august, Administrația pentru Alimente și Medicamente din SUA (FDA) a aprobat daraxonrasib, un comprimat administrat zilnic care, într-un studiu clinic de fază III, a prelungit supraviețuirea mediană la 13,2 luni, față de 6,7 luni în cazul chimioterapiei standard.

În studiu au fost incluși pacienți al căror cancer pancreatic metastatic progresase după un singur tratament anterior. Autorizația FDA acoperă însă o categorie mai largă: adulții cu adenocarcinom pancreatic metastatic care au primit cel puțin o terapie sistemică, precum și pacienții care nu pot tolera chimioterapia cu mai multe medicamente. Această ultimă categorie nu a fost evaluată direct în comparația randomizată.

FDA a descris daraxonrasib drept „prima terapie țintită din clasa sa pentru cancerul pancreatic metastatic”. Medicamentul este comercializat de Revolution Medicines sub denumirea RASONQUE. Aprobarea s-a bazat pe un studiu de fază III finalizat și publicat în New England Journal of Medicine, nu pe un indicator indirect al eficacității sau pe rezultate preliminare.

De ce această proteină a fost atât de greu de țintit

Majoritatea cancerelor pancreatice sunt favorizate de mutații ale unei proteine numite KRAS. În mod normal, aceasta funcționează asemenea unui întrerupător celular: se activează pentru a transmite un semnal de creștere, apoi se oprește. Mutațiile oncogene o blochează în poziția activă, iar celulele primesc în permanență instrucțiuni să crească și să se dividă.

Cercetătorii au identificat problema încă din anii 1980, dar nu au reușit mult timp să proiecteze un medicament capabil să o blocheze. Suprafața proteinei este neobișnuit de netedă și nu are cavitățile adânci în care se fixează, de regulă, moleculele terapeutice.

În 2013, cercetătorii au descoperit un buzunar ascuns într-o anumită formă mutantă, denumită KRAS-G12C. Combinațiile de litere și cifre indică modificări diferite produse în aceeași poziție a proteinei. Descoperirea a dus la aprobarea unor medicamente, însă acestea acționează numai asupra variantei respective. Mutațiile predominante în cancerul pancreatic, G12D, G12V și G12R, au rămas inaccesibile.

Daraxonrasib folosește un alt mecanism. Potrivit unui studiu din 2024 care descrie modul său de acțiune, medicamentul se leagă mai întâi de ciclofilina A, o proteină prezentă din abundență în celule. Complexul astfel format se atașează apoi de RAS în stare activă și împiedică transmiterea semnalului de creștere.

Această abordare vizează o suprafață comună mai multor variante RAS, nu o cavitate proprie unei singure mutații. Din acest motiv, daraxonrasib poate acționa asupra formelor întâlnite cel mai frecvent în tumorile pancreatice.

Ce a măsurat studiul clinic

Studiul RASolute 302, desfășurat în centre medicale din mai multe țări, a repartizat aleatoriu 500 de pacienți între tratamentul cu daraxonrasib și unul dintre cele patru regimuri standard de chimioterapie, ales de medic. Participanții aveau cancer pancreatic metastatic care progresase după un tratament anterior și o stare fizică suficient de bună pentru activități ușoare și îngrijire personală.

Rezultatele au fost neobișnuit de concludente pentru această boală. În grupul dominant de pacienți cu mutații RAS-G12, rata de supraviețuire la un an a fost de 53,3 %, față de 18,7 % în grupul tratat prin chimioterapie. Raportul de risc pentru deces a fost de 0,40, ceea ce arată că rata estimată a deceselor pe parcursul monitorizării a fost considerabil mai mică în cazul daraxonrasibului.

Evaluarea investigațiilor imagistice de către specialiști care nu știau ce tratament primise fiecare pacient a indicat o reducere obiectivă a tumorii la aproximativ 30 % dintre cei tratați cu daraxonrasib, comparativ cu 11 % în grupul de chimioterapie.

Reacțiile adverse au fost frecvente. Potrivit informațiilor oficiale de prescriere, aproximativ 85 % dintre pacienți au avut erupții cutanate, 58 % diaree, iar 53 % leziuni la nivelul gurii. Toxicitatea severă și rata întreruperii tratamentului au fost mai mici decât în cazul chimioterapiei, iar pacienții au raportat că agravarea durerii s-a produs semnificativ mai târziu.

Cifrele descriu rezultatele unei populații de pacienți cu o stare fizică relativ bună, tratați anterior cu exact o singură schemă terapeutică. Ele nu garantează același beneficiu pentru fiecare pacient. Durata mediană de monitorizare a fost de 8,5 luni, astfel că persistența efectului pe termen mai lung continuă să fie evaluată.

Accesul în Europa rămâne îndepărtat

Decizia FDA nu produce efecte juridice în Uniunea Europeană. Agenția Europeană pentru Medicamente (EMA) a început în iulie 2026 o evaluare etapizată, în cadrul programului Cancer Medicines Pathfinder, care permite analizarea datelor înainte de depunerea cererii complete pentru autorizarea comercializării.

La începutul lunii septembrie, registrele publice nu indicau depunerea unei cereri complete, iar EMA nu anunțase un calendar pentru o eventuală aprobare. Agenția a avertizat că durata totală a procedurii „nu poate fi încă anticipată”.

Daraxonrasib a primit în aprilie și desemnarea de medicament orfan în UE pentru cancerul pancreatic. Statutul oferă stimulente pentru dezvoltarea tratamentelor destinate bolilor rare, dar nu echivalează cu o autorizație de comercializare. Chiar și după o eventuală decizie favorabilă la nivel european, negocierile naționale privind prețul și rambursarea vor stabili când ar putea pacienții din fiecare țară să primească efectiv medicamentul.

Pentru pacienții cu o stare fizică relativ bună, al căror cancer pancreatic metastatic a progresat după un tratament, daraxonrasib a prelungit supraviețuirea comparativ cu chimioterapia într-un studiu riguros. Datele preliminare privind utilizarea aceleiași molecule în cancerul pulmonar au indicat rate de răspuns de 31–37 %, iar studiile de fază III sunt în desfășurare.

Modelele preclinice sugerează mai multe mecanisme prin care tumorile ar putea dezvolta rezistență, fără să se știe deocamdată dacă acestea vor avea aceeași importanță și la pacienți. Aprobarea europeană și momentul în care sistemele naționale de sănătate ar putea finanța tratamentul rămân, pentru moment, necunoscute.