Pentagonul retrage 5,000 de militari din Germania

5.000 de militari au primit ordin să plece din Germania. O brigadă de tancuri a fost anulată în timp ce era trimisă în Polonia. Toate angajamentele privind submarinele pentru NATO au fost eliminate. Într-o singură lună, Pentagonul a început să demonteze angajamente militare construite în decenii. Pe 30 mai, secretarul american al Apărării, Pete Hegseth, a mers la Singapore și le-a transmis europenilor că partea cea mai grea urmează. „Aliații care refuză să-și asume partea de efort vor vedea o schimbare clară în modul în care lucrăm”, a avertizat la Shangri-La Dialogue, principalul forum de securitate din Asia, promițând „decizii semnificative” privind NATO în curând.

Capitalele europene au răspuns cu bugete record pentru apărare. Franța a adăugat 36 mld. euro până în 2030. Polonia a semnat, în trei zile, contracte de armament de 113 mld. zloți. Spania a alocat 5 mld. euro pentru apărare aeriană. Banii există. Problema este ce pot cumpăra.

Sistemele pe care nu le vede nimeni

Washingtonul retrage exact sistemele fără de care armatele moderne nu funcționează: avioane de război electronic care bruiază radarele inamice, platforme care suprimă apărarea antiaeriană, rachete de precizie cu rază lungă și avioane-cisternă care țin avioanele de luptă în aer. Pe 22 mai, Pentagonul a informat oficiali NATO despre reducerile din NATO Force Model, cadrul clasificat prin care sunt alocate din timp forțele naționale pentru reacție în criză. Angajamentele pentru avioane de luptă au fost reduse cu o treime, bombardierele strategice la jumătate, iar submarinele au ajuns la zero. Europa nu are înlocuitori pregătiți pentru niciuna dintre aceste capacități.

EA-18G Growler, avionul Marinei SUA care bruiază radarele inamice și deschide coridoare pentru avioanele aliate, nu are echivalent european. Companiile europene produc componentele individuale, dar niciun stat nu le-a integrat într-o platformă aeriană dedicată.

Aceeași lipsă apare la loviturile cu rază lungă. După ce Washingtonul a anulat desfășurarea rachetelor Tomahawk în Germania, ministrul german al Apărării, Boris Pistorius, a admis că decizia „redeschide această breșă de capabilitate”. Rachetele europene ajung la 500 km. Tomahawk ajunge la 1.600 km. Alternativele dezvoltate prin consorțiul ELSA, format din Franța, Germania, Italia, Polonia, Suedia și Regatul Unit, nu vor fi livrate înainte de mijlocul anilor 2030.

Tancuri fără ochi

Ce cumpără europenii cu noii bani? În principal tehnică militară convențională. Contractele Poloniei includ tancuri K2, M1A2 Abrams, avioane F-35 și obuziere, adică platforme care depind tocmai de capacitățile de sprijin pe care Washingtonul le retrage. Cele 5 mld. euro ale Spaniei merg către sisteme Patriot și NASAMS fabricate în SUA, ceea ce adâncește dependența de industria americană, în timp ce Madridul refuză accesul la baze pentru operațiunile Washingtonului privind Iranul.

Franța este excepția parțială. Parisul dezvoltă un lansator de rachete suveran, menit să înlocuiască HIMARS-ul american, și a crescut producția de muniție cu 53 %. Dar controalele americane la export pentru componente de rachete continuă să apară în sisteme pe care Parisul le prezintă drept suverane. Un lansator propriu valorează mai puțin dacă cipurile de ghidare vin din Texas.

O fereastră pe care banii nu o pot închide

Reducerile Pentagonului vor căpăta formă oficială la NATO Force Sourcing Conference, la începutul lunii iunie, unde fiecare aliat european trebuie să spună cine acoperă golurile lăsate de Washington. Înlocuitorii de pe hârtie, de la avioanele AWACS GlobalEye la rachetele ELSA cu rază lungă și obiectivul Germaniei de a ajunge la 260.000 de militari activi, față de 186.000 în prezent, vin cel mai devreme în 2029.

Estonia și Letonia, printre statele NATO cu cele mai mari cheltuieli de apărare pe cap de locuitor, au spus deschis ceea ce multe guverne evită: Europa se mișcă prea lent către pregătirea reală de luptă. Facilitatea SAFE a UE, de 150 mld. euro, adică împrumuturi cu dobândă redusă, garantate de Uniune, pentru achiziții comune de apărare, a fost concepută pentru un astfel de moment. Polonia a tras prima tranșă pe 29 mai. Dar echipamentele cumpărate prin aceste fonduri au nevoie de ani pentru producție, certificare și intrare în serviciu.

Aliații europeni fac ce le-a cerut Washingtonul: cheltuiesc mai mult. Însă deceniile în care cele mai dificile capabilități militare au fost externalizate către SUA nu pot fi recuperate prin semnarea unor cecuri. La începutul lui iunie, la Force Sourcing Conference, fiecare aliat va trebui să-și treacă numele lângă golurile pe care le poate acoperi. Cele mai multe rânduri vor rămâne goale.