Pentagonul retrage toate submarinele din NATO

Statele Unite le-au transmis aliaților din NATO că nu vor mai pune deloc submarine la dispoziția alianței, vor reduce cu o treime angajamentul privind avioanele de vânătoare și vor înjumătăți contingentul de bombardiere strategice. Cifrele au fost prezentate săptămâna trecută, într-un briefing închis la sediul NATO, de trimisul Pentagonului Alexander Velez-Green (Defense News, El País). Washingtonul le cere europenilor să vină până la începutul lunii iunie cu planuri pentru acoperirea acestor goluri.

Portița pe care Congresul nu o poate închide

Reducerile se fac prin NATO Force Model (NFM), registrul clasificat în care statele membre își alocă din timp capabilități militare pe trei niveluri de pregătire pentru criză. SUA nu își retrag trupele din Europa. Retrag promisiunea formală că anumite întăriri vor sosi în caz de război (Stars and Stripes).

Congresul poate bloca retragerea din tratatul NATO. Poate impune prin lege un prag minim pentru numărul de militari americani din Europa. Dar angajamentele din NFM țin de discreția executivului în materie clasificată și nu sunt reglementate printr-un statut separat (Military Times). Pentagonul poate slăbi arhitectura de răspuns la criză a NATO fără niciun vot pe Capitol Hill.

Elbridge Colby, subsecretarul Apărării pentru politici și principalul promotor al schimbării, a formulat direct logica administrației: aliații europeni sunt „substanțial mai puternici decât Rusia și ar trebui să își asume responsabilitatea principală pentru propria apărare convențională” (war.gov). Prioritatea este eliberarea capabilităților americane pentru un posibil conflict cu China.

Ce nu se poate cumpăra suficient de repede

Institutul Internațional pentru Studii Strategice estimează că înlocuirea capabilităților convenționale americane din NATO ar costa aproximativ 1.000 mld. dolari pe 25 de ani (The National News). Institutul Kiel plasează necesarul pe termen scurt la 50 mld. euro pe an în cheltuieli suplimentare coordonate (Meta-Defense). Cele mai greu de acoperit goluri țin însă de timp și de constrângeri tehnice, nu doar de bugete.

Doar SUA operează EA-18G Growler, avionul care bruiază radarele inamice astfel încât avioanele de atac să poată supraviețui în spații aeriene contestate. Europa nu are ceva comparabil. Fără Growler, avioanele europene trimise împotriva apărării antiaeriene ruse S-400 și S-500 ar întâlni rețele radar pe care nu le pot suprima eficient (RUSI).

Submarinele de atac cu propulsie nucleară creează aceeași problemă pe mare. Submarinele americane din clasa Virginia oferă autonomie subacvatică practic nelimitată și capacitate de lovire discretă cu rachete de croazieră la distanțe de peste 1.500 km. Submarinele diesel-electrice europene trebuie să iasă la suprafață la fiecare 24-72 de ore. Doar Franța și Regatul Unit operează submarine nucleare de atac, iar disponibilitatea britanică este foarte slabă: în martie 2026, doar unul dintre cele cinci submarine din clasa Astute era desfășurat operațional (19FortyFive).

Diferența se vede și la realimentarea în aer. SUA operează peste 400 de aeronave-cisternă. Toți aliații europeni din NATO au, împreună, aproximativ 50-60 (Defense News).

Treisprezece state europene au cumpărat F-35 inclusiv ca asigurare că Washingtonul va rămâne angajat în apărarea Europei. Dar F-35 a fost proiectat să opereze în interiorul unei rețele americane de management al luptei, formată din AWACS, adică avioane radar aeropurtate, Growler și avioane-cisternă. Fără acest ecosistem, F-35-urile europene rămân platforme de generația a cincea operate fără sprijin de generația a cincea (RUSI).

Zidul industrial

Producția europeană de avioane de vânătoare ar urma să ajungă, cel mult, la circa 72 de aparate pe an până în 2030, pe liniile Eurofighter, Rafale și Gripen. IISS estimează că Europa are nevoie de încă 400 de avioane tactice de luptă, ceea ce ar însemna peste cinci ani de producție la capacitate maximă, fără niciun export. Parlamentul Franței a aprobat cheltuieli militare suplimentare de 36 mld. euro până în 2030 (Le Monde), dar linia Rafale este deja ocupată cu comenzi de export, iar submarinele nucleare franceze sunt active suverane, indisponibile pentru punerea în comun la nivel NATO (IFRI).

Țările cele mai apropiate de Rusia simt primele presiunea. Polonia cheltuiește 4,81 % din PIB pentru apărare, cea mai mare pondere din NATO, dar nu operează submarine, iar F-35-urile sale nu vor ajunge la capacitate deplină înainte de 2030 (Bankier.pl). Ministrul finlandez al Apărării, Antti Häkkänen, a descris situația drept „un moment serios pentru Europa” (IS.fi).

Secretarul general al NATO, Mark Rutte, a prezentat schimbarea ca pe o evoluție anticipată: „Toată lumea știa că asta urma să se întâmple” (NATO). Norvegia a cerut ca tranziția să fie făcută „într-o manieră structurată” (Le Monde). Summitul NATO de la Ankara, din 7-8 iulie, va formaliza noul plan de împărțire a poverii. Fereastra de vulnerabilitate rămâne deschisă de acum până cel puțin în 2030. Niciun angajament politic nu poate accelera un submarin care are nevoie de un deceniu ca să fie construit.