Pentagonul taie întăririle promise NATO

Timp de 75 de ani, NATO a funcționat pe baza unui schimb simplu: Statele Unite garantau apărarea Europei, iar Europa găzduia forțe americane. Documentele de planificare militară modifică acum această înțelegere pe două direcții simultan, prin retrageri fizice de trupe și prin reducerea angajamentelor de întărire pe timp de război, de care depind planurile operative ale alianței.

La 19 mai, generalul Alexus Grynkewich, comandantul suprem aliat al NATO în Europa, le-a spus șefilor apărării din alianță că „trebuie să ne așteptăm, fără îndoială, la redislocări suplimentare” (Stars and Stripes). În aceeași săptămână, Pentagonul a început demersurile pentru reducerea formală a contribuțiilor americane la Modelul de Forțe al NATO, cadrul clasificat care stabilește câți militari promite fiecare aliat pentru desfășurare în caz de război, potrivit a trei surse citate de Reuters (Military Times).

Partea vizibilă a deciziei a scos deja 5.000 de militari din Europa, inclusiv o rotație anulată a unei brigăzi blindate în Polonia și un batalion de rachete cu rază lungă din Germania (Defense News). Partea mai puțin vizibilă lovește chiar în Modelul de Forțe, adică în mecanismul care stabilește câte întăriri ajung într-o criză. Planurile regionale de apărare ale NATO, agreate la summitul de la Vilnius din 2023, au fost construite pe angajamente americane precise. Fără aceste angajamente, planurile nu mai ies la calcul.

Secretarul general al NATO, Mark Rutte, a descris schimbarea drept „așteptată” și „corectă” (Brussels Signal). Grynkewich a plasat termenul pentru autonomia convențională a Europei „cu siguranță până în 2035” (Breaking Defense). Rămâne astfel o fereastră de cinci până la nouă ani în care vechea garanție de securitate europeană dispare, iar înlocuitorul ei nu există încă.

Iranul golește stocurile

Războiul SUA cu Iranul, Operațiunea Epic Fury, lansată în februarie 2026, a consumat 45-80 % din mai multe categorii de muniții americane de precizie, potrivit CSIS (CSIS). Pentagonul a notificat Marea Britanie, Polonia, Estonia, Lituania și Norvegia cu privire la „întârzieri serioase” în livrările de rachete HIMARS, interceptoare NASAMS și rachete Javelin (Euromaidanpress). Europa pierde în același timp militari americani și arme americane.

Germania penalizată, flancul estic expus

Germania a primit lovitura cea mai dură. Cancelarul Merz criticase public modul în care SUA duc războiul din Iran și, potrivit relatărilor, le-ar fi spus unor germani că nu și-ar dori ca propriii copii să se mute în America. Washingtonul a răspuns prin retragerea a 5.000 de militari de pe teritoriul german și prin anularea desfășurării planificate de rachete de croazieră Tomahawk. Merz a admis la 19 mai că acordul privind rachetele este, practic, mort (NTZ).

Constrângerea mai adâncă a Germaniei ține de oameni, nu de bani. Bundeswehr are 120.000 de militari activi, față de o cerință NATO de aproximativ 280.000 până în 2030. Berlinul a bugetat 108 mld. euro pentru apărare în 2026, dar cheltuiala nu produce automat recruți. Un sondaj din mai arată că doar 41 % dintre germani mai văd SUA drept aliat (YouGov).

Pe flancul estic, retragerea a împărțit aliații în categorii concurente. Polonia, care alocă apărării 4,48 % din PIB, a trimis oficiali pentru consultări cu adjunctul secretarului american al apărării, Elbridge Colby, arhitectul unei doctrine pe care o numește „NATO 3.0”. Logica acesteia este ca europenii să preia apărarea convențională a continentului, pentru ca SUA să poată muta forțe spre China (Defence24). Polonia a primit eticheta de „aliat model”. Totuși, rotația anulată a brigăzii de 4.000 de militari rămâne anulată; echipamentele au ajuns în porturile poloneze fără soldații care să le opereze.

Ministrul de externe al Estoniei a descris deciziile americane drept „necoordonate” și le-a cerut aliaților să „stabilească urgent rațiunea și pașii următori” (ERR). România s-a reorientat spre găzduirea temporară de echipamente americane, obținând aprecierea Washingtonului pentru deschiderea bazelor în timpul campaniei din Iran.

Iulie, la Ankara

Summitul liderilor NATO din 7-8 iulie va arăta dacă reducerile din Modelul de Forțe vor fi fixate în angajamente formale ale alianței. Rezistența din Congres poate funcționa ca o frână parțială. Republicanii duri din comisiile pentru forțele armate au amenințat cu consecințe dacă Pentagonul coboară sub pragul legal de 76.000 de militari americani în Europa (Notus). Dar logica lui Colby, potrivit căreia Europa trebuie să își gestioneze apărarea convențională pentru ca America să poată înfrunta China, precede mandatul lui Trump și i-ar putea supraviețui.

Americanii pleacă. Grynkewich a confirmat-o. Ceea ce fac capitalele europene de acum până în 2035 va decide dacă golul rămâne o problemă de planificare sau devine o criză de securitate.