Polonia și România concurează pentru 5,000 de militari americani retrași din Germania

Pactul de securitate transatlantic se erodează inegal, de la o țară la alta. Decizia Washingtonului de a retrage 5.000 de militari din Germania și de a anula rotația unei brigăzi în Polonia nu a produs solidaritate europeană, ci o competiție între guverne pentru favoarea americană, într-un moment în care propriile lor societăți devin tot mai ostile față de acest aranjament.

Cursa pentru prezența militară americană

Polonia și România fac amândouă lobby la Washington pentru a găzdui trupele retrase. La summitul București 9 din 13 mai, forumul de coordonare al statelor de pe flancul estic al NATO, președintele României, Nicușor Dan, a spus că țara sa vrea „cât mai mulți soldați americani posibil” (Agerpres). Președintele polonez Nawrocki a transmis același mesaj: „Polonia este pregătită să primească aceste trupe” (Brussels Signal). Nu există o propunere comună. O analiză publicată de Eurasia Review a avertizat că această competiție bilaterală riscă să fie „dezastruoasă pentru imaginea Flancului Estic” (Eurasia Review).

Pentagonul nu a decis unde vor merge militarii și nici măcar dacă vor rămâne în Europa. Un oficial le-a spus jurnaliștilor că nu există încă o alocare finală (Digi24). Washingtonul a trimis la summitul B9 doar un subsecretar de stat, nu un membru al cabinetului. Mesajul a fost limpede: pentru această administrație, negocierile bilaterale contează mai mult decât forumurile multilaterale.

Deficitul de rachete al Germaniei

Berlinul se află într-o constrângere diferită. Guvernul cancelarului Merz a transmis în iulie anul trecut o cerere formală pentru achiziția a 400 de rachete Tomahawk. Zece luni mai târziu, Pentagonul nu a răspuns. Secretarul de stat pentru apărare Müller a refuzat să confirme dacă Washingtonul măcar a confirmat primirea scrisorii (Defense News).

Separat, pe 18 mai, Departamentul de Stat a aprobat pentru Germania un pachet de sisteme navale de luptă în valoare de 11,9 mld. dolari, care include radare și sisteme de control al focului (Ground News). Cele două proceduri de achiziție nu sunt legate și avansează în ritmuri birocratice diferite. Contrastul rămâne însă vizibil: miliarde pentru electronică navală au fost aprobate, în timp ce rachetele strategice cerute de Berlin stau fără răspuns.

Soluția de rezervă a Germaniei este ELSA, un program european pentru lovituri la distanță lungă dezvoltat împreună cu Marea Britanie. Întrebați dacă poate livra înainte de 2030, oficialii au refuzat să se angajeze. Analiștii notează că ELSA ar putea deveni „un brand politic, un club de achiziții sau o structură europeană reală de apărare”; guvernanța programului rămâne nedefinită (ESUT).

Fisuri în interiorul guvernelor

Cursa pentru favoarea americană produce fisuri și în politica internă.

În Polonia, președintele Nawrocki i-a spus lui Trump, pe 3 mai, că Polonia ar primi trupele retrase. Premierul Tusk l-a acuzat pe Nawrocki că „aruncă noroi în propria țară”, sugerând că guvernul eșuează în materie de securitate (Rzeczpospolita). Biroul Național de Securitate a dezvăluit că nu primise în avans nicio informare de la Ministerul Apărării despre anularea rotației (Radio ZET). Coabitarea poloneză, cu președinte și premier din partide rivale, a devenit o vulnerabilitate de securitate.

În Italia, ruptura trece prin ministerele Apărării și Economiei. Ministrul Apărării, Crosetto, împinge pentru atingerea țintelor de cheltuieli NATO, în timp ce ministrul Economiei, Giorgetti, insistă că facturile la energie au prioritate (Askanews). Disputa bugetară se desfășoară pe fondul unei opinii publice care s-a întors în mare parte împotriva alianței: încrederea italienilor în America lui Trump a coborât la 17 %, sub nivelul de încredere în China și Rusia, potrivit sondajelor citate de mai multe publicații europene (L'Unità, Euractiv).

Doar Ungaria a refuzat să semneze declarația comună B9, care numea Rusia „cea mai semnificativă și directă amenințare la adresa securității aliaților”. Nota Budapestei a fost că „viitorul guvern ungar” va decide ulterior (Norwegian Government). Noul guvern Tisza promite să fie un „aliat occidental apreciat”, dar continuă să evite orice angajament concret: fără arme pentru Ucraina, fără participare la împrumuturile comune ale UE pentru apărare (Világgazdaság).

Testul care încă nu a venit

Summitul NATO de la Ankara, din iulie, va decide dacă trupele retrase rămân în Europa sau se întorc acasă. Întrebarea structurală este însă mai largă și va apărea mai târziu. Mai multe guverne aliate discută deja bugete ale apărării de 4-5 % din PIB. Niciunul nu a ajuns încă în fața alegătorilor după ce a tăiat programe sociale pentru a le finanța. Competiția pentru salvarea alianței o golește din interior, iar nota electorală pentru aceste costuri nici măcar nu a început să fie plătită.