Polonia obține împrumuturi UE pentru apărare

Cel mai mare instrument european de finanțare a apărării a început să trimită bani către statele membre, iar primele rezultate nu arată cum spera Parisul. SAFE (Security Action for Europe) permite Uniunii Europene să se împrumute cu până la 150 mld. euro de pe piețele de capital și să acorde apoi împrumuturi statelor membre pentru achiziții militare (Comisia Europeană, Regulamentul 2025/1106). Mecanismul a fost gândit pentru a transforma datoria comună europeană în comenzi pentru industria de apărare din Europa. Regulile privind originea componentelor par însă să lovească tocmai Franța, care le-a susținut, în timp ce statele de pe flancul estic, mai rapide în pregătirea proiectelor, primesc cele mai mari sume.

Cum funcționează regula originii și pe cine a prins

SAFE nu este un grant. Statele membre trimit planuri naționale de investiții în apărare. Consiliul, instituția în care sunt reprezentate guvernele naționale, le aprobă, astfel încât controlul politic rămâne la capitale. Comisia Europeană semnează apoi acordurile de împrumut și virează banii în tranșe.

Constrângerea centrală este regula de origine: cel puțin 65 % din valoarea oricărui contract finanțat prin SAFE trebuie să provină din piața unică a UE, din statele SEE-AELS sau din Ucraina. Conținutul din afara UE este plafonat la 35 % (Regulamentul 2025/1106, BSS). Dacă un proiect depășește acest prag, toate cele 27 de guverne trebuie să accepte un aranjament special cu statul terț implicat.

Franța a împins aceste restricții. Problema este că producția europeană de apărare nu se oprește la frontierele juridice ale UE. MBDA, compania care produce racheta de croazieră Storm Shadow/SCALP, este franco-britanico-italiană. Proiectele construite în jurul său pot include suficient conținut britanic pentru a depăși plafonul. Potrivit unor relatări de presă bazate pe informații publicate de FT, Franța ar fi cerut 16,2 mld. euro, dar a semnat pentru 15,1 mld. euro, diferența de aproximativ 1,1 mld. euro fiind atribuită problemelor de eligibilitate legate de componente britanice (Upday). Nu există însă un document public al Comisiei care să confirme reducerea proiect cu proiect, astfel că legătura cauzală este plauzibilă, dar nu verificată oficial.

Polonia se mișcă prima și intră peste tot

Polonia merge în direcția opusă. Varșovia a fost prima capitală care a semnat un acord SAFE, obținând 43,7 mld. euro în împrumuturi cu dobândă redusă, cea mai mare alocare națională. A primit deja un avans de 15 % (Breaking Defense, Notes from Poland). Lituania a urmat, cu o primă plată de 956,3 mil. euro la 29 iunie (Comisia Europeană).

Polonia participă și la toate cele cinci proiecte comune de apărare lansate de Comisie la 3 iulie, care acoperă dronele, apărarea antiaeriană și antirachetă, securitatea maritimă, spațiul și frontiera estică (RMF24). Asta face ca Varșovia să fie greu de ocolit. Orice furnizor, guvern partener sau instituție europeană care vrea să arate că SAFE produce rezultate concrete are nevoie de participarea Poloniei.

Două modele de achiziții, același buget

Contrastul dintre Franța și Polonia arată două înțelegeri diferite ale ideii de „apărare europeană”.

Modelul francez tratează banii europeni pentru apărare ca pe o cerere garantată pentru marii contractori europeni și pentru programe care reduc dependența de furnizori non-europeni. Polonia operează altfel: folosește împrumuturile SAFE pentru proiecte cu sursă europeană, acolo unde se aplică regulile de origine, păstrează bugetele naționale pentru sisteme legate de SUA, precum avioanele F-35 și tancurile Abrams, și construiește parteneriate transfrontaliere cu vecinii nordici și baltici. Acordul suedez de aproximativ 50 mld. coroane suedeze pentru submarine, prin care Saab va livra Poloniei trei nave A26 în cadrul unui Pact mai larg pentru Marea Baltică, urmează această logică (SVT, guvernul suedez).

Germania recunoaște tensiunea, fără să o rezolve. Ministrul apărării, Boris Pistorius, a spus că Europa va rămâne dependentă ani la rând de sisteme de armament americane, chiar dacă încearcă să își construiască propria capacitate industrială (Tagesschau).

SAFE recompensează statele care pot asambla rapid planuri urgente, transfrontaliere și cu sursă europeană pentru apărare. În această rundă, logica favorizează Varșovia, nu Parisul. Instrumentul ridică însă și o problemă de control democratic. Achizițiile finanțate prin SAFE pot folosi proceduri negociate fără licitație publică, ceea ce mută supravegherea în anexe clasificate (Bird & Bird, Regulamentul 2025/1106). Cetățenii din statele care se împrumută pot vedea pachetele mari de finanțare, dar nu și tabelele de achiziții din spatele lor. Înaintea următoarei runde de alocări, Comisia Europeană, Consiliul și guvernele care iau împrumuturi trebuie să ofere parlamentelor suficiente detalii pentru a verifica dacă SAFE cumpără capacitate militară sau doar ascunde negocieri industriale.