Polonia obține producția de rachete Patriot

Acordul a fost împins înainte de o criză de aprovizionare. Polonia a primit, pe 26 mai, aprobarea preliminară a Statelor Unite pentru coproducția pe teritoriul polonez a interceptoarelor PAC-3 MSE pentru sistemele Patriot, iar ministrul adjunct al Apărării, Cezary Tomczyk, a spus că discuția acoperă și rachete pentru HIMARS și Hellfire (Fakt). Campania americană împotriva Iranului de la începutul acestui an a consumat aproximativ 2.330 de interceptoare PAC-3, adică aproape jumătate din stocul global (CSIS). Fabricile americane nu pot acoperi rapid golul. Washingtonul are nevoie de linii suplimentare de producție, iar Polonia s-a oferit să le găzduiască.

Există însă o limită esențială: fiecare componentă, fiecare plan tehnic și fiecare decizie de reexport rămân sub control juridic american prin ITAR, regimul prin care Washingtonul controlează exportul de tehnologii militare. Polonia obține o fabrică și capacitate industrială, dar nu autonomie tehnologică.

Un semnal politic, nu o licență

„Aprobarea preliminară” este mai degrabă un semnal politic decât un permis de producție. Înainte ca prima rachetă să iasă de pe o linie de asamblare din Polonia, Varșovia și Washingtonul trebuie să negocieze licențe de fabricație și acorduri de asistență tehnică, fiecare cu autorizarea Departamentului de Stat și notificarea Congresului. Companiile poloneze produc deja componente pentru lansatoare și segmente de motoare-rachetă (Army Recognition). Asamblarea completă a unei rachete este însă altceva. Potrivit Unian, experții estimează că Polonia ar avea nevoie de cinci până la zece ani pentru a produce interceptoare complete. Senzorul de căutare, focosul și sistemul de ghidaj rămân proprietate intelectuală americană. Lockheed Martin păstrează autoritatea asupra proiectării.

Polonia nu este singura țară care primește o asemenea ofertă. Producția anuală de PAC-3 este de aproximativ 620 de rachete, cu o țintă de 2.000 până în 2030 (Lockheed Martin). Restanța de comenzi din NATO depășește 4.300 de rachete, echivalentul a șapte ani de producție la ritmul actual (CSIS). Spania, Arabia Saudită și Japonia primesc propuneri paralele de coproducție. O singură fabrică din Camden, Arkansas, nu poate aproviziona întreaga lume.

Ciocnirea de la Bruxelles

Blocajul imediat apare la Bruxelles. Instrumentul SAFE al Uniunii Europene, Security Action for Europe, este o facilitate de împrumuturi pentru apărare de 150 mld. euro și cere ca cel puțin 65 % din valoarea componentelor să provină din Europa (EU Defence). Rachetele PAC-3 asamblate în Polonia aproape sigur nu ating acest prag. Sistemul de ghidaj, focosul și motorul-rachetă sunt proprietate intelectuală americană.

Asta împarte apărarea europeană în două trasee. Arme proiectate în Europa, precum SAMP/T franco-italian sau IRIS-T german, se califică pentru finanțare europeană. Sistemele produse sub licență americană nu se califică automat, indiferent unde are loc asamblarea. Polonia ar urma să primească 43,7 mld. euro prin SAFE (Breaking Defense), dar programul său fanion de apărare antiaeriană riscă să rămână în afara acestui buget. Aceeași ambiguitate planează asupra planului Belgiei de a asambla avioane F-35 în Italia (Army Recognition). La Bruxelles nu există încă o decizie clară dacă „fabricat în Europa după planuri americane” înseamnă european.

Patru direcții de apărare antiaeriană, fără coordonare

Acordul Poloniei adâncește o fragmentare deja avansată. Varșovia a ales deliberat să rămână în afara ESSI, Inițiativa Europeană Sky Shield condusă de Germania și susținută de 23 de state pentru achiziții comune de apărare antiaeriană, preferând să-și construiască propriul sistem național (DBwV). Franța promovează SAMP/T drept alternativa europeană; șeful Statului Major al Apărării a spus în Senat că sistemul interceptează rachete balistice manevriere cu care Patriot are dificultăți (Opex360). Separat, o coaliție de 13 țări lansată la Kiev în mai urmărește să producă rachete antibalistice integral în Europa (Euromaidanpress).

Europa operează astfel cel puțin patru eforturi paralele de apărare antiaeriană, iar SAFE, fondul menit să consolideze industria europeană de apărare, nu stabilește încă limpede care dintre ele se califică. Polonia câștigă capacitate reală de producție mai aproape de linia frontului. Dar până când Bruxellesul va decide dacă asamblarea în Europa este suficientă pentru a fi considerată producție europeană, cel mai mare fond de apărare al UE și principalul aliat estic al Uniunii vor trage în direcții diferite.