Polonia cumpără trei submarine Saab A26

Polonia va semna pe 29 iunie contractul pentru trei submarine Saab A26, nave diesel-electrice proiectate să opereze discret în apele puțin adânci ale Mării Baltice (Defence24, Euronews). Acordul închide aproape trei decenii de blocaj în achiziții militare și reconstruiește o specializare pe care marina poloneză era aproape să o piardă: echipaje instruite, capacitate de mentenanță și lanțul de oameni și piese necesar pentru a ține submarinele în serviciu.

Ce cumpără, de fapt, Polonia

A26 este un submarin de 66 de metri, dotat cu propulsie independentă de aer, sistem care permite unei nave convenționale să rămână sub apă săptămâni întregi fără să iasă la suprafață pentru reîncărcarea bateriilor. Are tuburi lans-torpilă și un compartiment modular pentru forțe speciale sau vehicule subacvatice fără echipaj (Marine Poland). Saab l-a proiectat pentru exact tipul de mediu în care operează Polonia: ape puțin adânci, trafic naval dens, zgomot de coastă și distanțe scurte între zonele navale NATO și cele rusești (Saab).

Contractul nu acoperă doar navele. Include instruirea echipajelor și investiții în șantierele navale poloneze, astfel încât Varșovia să poată ajunge să întrețină și să repare submarinele pe plan intern, fără să depindă de facilități suedeze în timp de război (Defence24).

Elementul cel mai urgent ar putea fi închirierea temporară a unui submarin suedez mai vechi, din clasa Södermanland, pentru ca submariniștii polonezi să rămână operaționali până la construirea navelor A26. Flota de submarine a Poloniei s-a redus la o singură navă, ORP Orzeł, intrată în serviciu în 1985 (Fakt). Primul A26 este așteptat între 2030 și 2032 (Rzeczpospolita). Fără o soluție de tranziție, marina riscă să piardă ultimele echipaje calificate înainte ca noua navă să ajungă în apă.

O mare NATO care încă duce lipsă de submarine NATO

După aderarea Finlandei și Suediei la NATO, în 2023 și 2024, toate statele riverane Mării Baltice, cu excepția Rusiei, fac parte din alianță (Puolustusvoimat). Asta a schimbat tabloul strategic, dar apartenența la NATO nu produce automat descurajare militară. Alianța creează structuri de comandă și planificare, însă nu cumpără, nu echipează și nu întreține submarine în numele statelor membre. Fiecare țară trebuie să aducă propriile platforme și propriii oameni instruiți.

Polonia își acoperă o lipsă națională într-un mediu subacvatic nordic-baltic în care Suedia are deja decenii de experiență operațională (Marine Poland). Un A26 silențios obligă un adversar să ia în calcul prezența unei platforme NATO nevăzute în apropierea strâmtorilor și a acceselor spre porturi, ceea ce complică planificarea unei acțiuni ostile (BAE Systems).

Politica industrială a contat în rezultat. Presa de limbă germană a prezentat decizia drept o înfrângere pentru Thyssenkrupp Marine Systems, care a concurat și ea pentru contract (Euronews DE). Nu există o evaluare publică detaliată care să explice de ce a câștigat Suedia. Explicația cea mai plauzibilă este că Saab a pus pe masă exact ce îi lipsea Poloniei: un design adaptat Mării Baltice, o navă de tranziție pentru a evita dispariția echipajelor și o cale spre capacitate suverană de reparații (Rzeczpospolita).

Întrebarea cablurilor nu poate fi rezolvată doar cu submarine

Contractul vine într-un moment în care infrastructura subacvatică din Marea Baltică este expusă amenințărilor de zonă gri, de la ancore târâte până la suspiciuni de sabotaj asupra cablurilor de date, interconectoarelor electrice și conductelor (FIIA). Oficialii pot lega submarinele de protecția infrastructurii, dar relația este indirectă. Navele A26 adaugă supraveghere discretă și incertitudine pentru adversar. Apărarea efectivă a cablurilor cere senzori permanenți, gărzi de coastă, drone, instrumente de atribuire și nave de reparații (War on the Rocks). Finlanda a testat o soluție concretă: folosirea detecției acustice distribuite pe cablurile existente pentru identificarea amenințărilor produse de ancore înainte ca pagubele să apară (Elisa).

Uniunea Europeană construiește propriul nivel de coordonare. Pe 23 iunie, Comisia Europeană a finanțat primele două centre regionale pentru cabluri submarine, inclusiv 2,5 mil. euro pentru un hub baltic și un apel separat de 40 mil. euro pentru capacitate rapidă de reparare a cablurilor submarine (European Commission, 2EU Brussels). Finlanda coordonează hubul baltic alături de Danemarca, Germania, Estonia, Letonia și Suedia. Polonia nu se află printre participanți: își cumpără capacitate militară subacvatică pe o linie bilaterală cu Suedia, în timp ce prima coordonare europeană pentru securitatea cablurilor trece printr-un alt grup.

Semnarea contractului anunțată pentru 29 iunie închide o gaură de achiziții întinsă pe trei decenii. Întrebarea mai dificilă este dacă cele trei submarine poloneze vor fi integrate la timp în arhitectura mai largă de senzori, patrule, echipe de reparații și comandă NATO, înainte ca următorul incident asupra unui cablu să forțeze răspunsul.