Portugalia blochează contestațiile fiscale

Un dosar fiscal aflat pe rolul unei instanțe administrative din Portugalia este soluționat, în medie, în 861 de zile. Aceste instanțe reușesc să închidă anual doar 48 % din cauzele nou-intrate, ceea ce înseamnă că stocul de dosare continuă să crească (Executive Digest, Comisia Europeană). Deteriorarea a fost semnalată de Comisia Europeană în Raportul privind statul de drept pentru 2026, publicat la 17 iulie.

Același raport ridică o a doua problemă: dacă agenția publică de presă Lusa mai are suficientă independență față de guvernul care îi deține acum capitalul și îi controlează guvernanța. Împreună, cele două constatări arată limita centrală a supravegherii europene. Bruxellesul poate identifica degradarea instituțională, dar poate impune schimbări doar atunci când o normă separată a dreptului UE transformă îngrijorarea politică într-un caz juridic.

Așteptări de peste doi ani și pe cine protejează ele

Instanțele administrative și fiscale se află la frontiera practică dintre cetățean și stat: contestărilor de impunere, deciziilor de autorizare sau contractelor publice li se dă curs aici. Când aceste instanțe au nevoie de peste doi ani pentru un dosar și soluționează mai puțin de jumătate din volumul anual de cauze, deciziile statului devin, în fapt, foarte greu de contestat. Cei protejați sunt guvernele și autoritățile fiscale ale căror hotărâri rămân în vigoare cât timp reclamanții așteaptă.

Portugalia se înscrie într-un tipar mai larg al justiției lente din sudul Europei. Comisia Europeană a notat că procedurile din Italia rămân printre „cele mai lungi din UE” (Euronews Italia). Spania a fost criticată pentru durata excesivă a anchetelor și proceselor în cazuri de corupție la nivel înalt (elDiario.es). În Grecia, progresele privind urmărirea penală a faptelor de corupție au fost considerate limitate (gr.euronews).

Raportul anual acoperă sistemele judiciare, combaterea corupției, libertatea presei și mecanismele de control instituțional din toate cele 27 de state membre. Creează o arhivă publică și presiune reputațională. Nu declanșează însă, prin el însuși, sancțiuni, suspendări de fonduri sau proceduri în fața instanțelor europene.

Lusa și legea care ar putea avea efecte

Situația agenției Lusa este mai aproape de zona în care dreptul UE poate fi aplicat direct. După retragerea acționarilor privați, statul portughez a preluat diferența și controlează acum 100 % din capitalul agenției. Noile statute, aprobate în ianuarie 2026, dau guvernului puterea de a numi directori în consiliul de administrație și introduc reprezentanți politici într-un consiliu consultativ extins (CMPF).

Jurnaliștii Lusa au protestat, avertizând că noua structură permite persoanelor numite de guvern să influențeze deciziile editoriale. Sindicatul Jurnaliștilor din Portugalia a depus apoi o plângere formală la Bruxelles. Acesta susține că statutele încalcă Regulamentul european privind libertatea mass-mediei, actul UE din 2024 care cere independență editorială pentru furnizorii de servicii publice media, în special regulile privind guvernanța independentă și protecția față de ingerința politică (NUNS, Regulamentul 2024/1083).

O plângere nu este o constatare. Comisia Europeană nu a declarat că Portugalia încalcă dreptul UE. Dar regulamentul privind libertatea mass-mediei îi oferă Bruxellesului un temei juridic concret, pe care raportul anual nu îl are singur: dacă statutele încalcă normele obligatorii europene privind libertatea presei, Comisia poate deschide o procedură de infringement în baza articolului 258 din TFUE, ruta prin care un stat membru poate fi trimis în fața Curții de Justiție a UE pentru încălcarea dreptului european.

Jocul acoperirii politice

Guvernul Ungariei a încercat rapid să folosească amploarea raportului ca scut politic. Ministrul János Bóka a prezentat constatările drept dovadă că problemele privind statul de drept există peste tot în UE, nu doar la Budapesta (Origo, publicație aliniată guvernului). Presa independentă din Ungaria a respins comparația: situația Ungariei este diferită în fond, deoarece finanțarea europeană este deja blocată prin reguli bugetare separate, inclusiv regulamentul privind condiționalitatea, care permite UE să rețină bani când deficiențele statului de drept amenință cheltuirea fondurilor europene, precum și prin jaloane din planul de redresare care au consecințe financiare reale (HVG, Regulamentul 2020/2092).

Această linie de argumentare ajută guvernele aflate sub presiune europeană mai dură să estompeze diferența dintre statele care primesc recomandări fără efect coercitiv și cele cărora li s-au blocat fonduri. Funcționează ca mesaj politic. Juridic, nu schimbă nimic. Raportul anual aplică același cadru de diagnostic tuturor statelor membre. Consecințele diferă pentru că depind de instrumente separate, fiecare cu propriile teste legale.

Unde supravegherea devine birocrație

Cazul Portugaliei arată cum este construit sistemul european. Comisia poate identifica un sistem judiciar care soluționează mai puțin de jumătate din dosarele primite. Poate consemna că structura de guvernanță a unei agenții publice de presă îi îngrijorează pe jurnaliștii care lucrează acolo. Poate publica toate aceste constatări pentru 27 de state membre, oferind reformatorilor interni un punct comun de referință.

Fără încălcarea tratatelor, fără un declanșator bugetar sau fără o încălcare a legislației media, Comisia nu poate obliga Portugalia să acționeze. Plângerea privind Lusa se află acum la serviciile juridice ale Comisiei: justifică sau nu o procedură de infringement? Dacă da, raportul anual va fi fost primul pas spre o hotărâre obligatorie a Curții. Dacă nu, Portugalia intră pe lista tot mai lungă a statelor membre în care Bruxellesul diagnostichează limpede degradarea instituțională, publică anual diagnosticul și asistă la continuarea problemei. Acolo se vede exact punctul în care supravegherea europeană a statului de drept încetează să fie putere și devine birocrație.