Portugalia caută soluție pentru €1 billion

Cu șase săptămâni înainte de termenul practic pentru finalizarea proiectelor finanțate prin fondul european de redresare post-pandemie, guvernul Portugaliei admite că o parte dintre locuințe, școli și unități medicale nu vor fi gata la timp. Soluția propusă nu este returnarea banilor, ci mutarea lucrărilor neterminate în următorul ciclu de finanțare europeană. Manevra ar putea proteja finanțele Portugaliei, dar nu va livra mai repede infrastructura promisă.

Ce întârzie

Mecanismul de Redresare și Reziliență, cunoscut în România prin PNRR, este principalul program european de investiții creat după pandemie. Nu funcționează ca o subvenție clasică, în care Bruxellesul rambursează facturi una câte una. Fiecare stat a acceptat angajamente concrete — adoptarea unei legi, construirea unui număr de locuințe, digitalizarea unui serviciu — iar Comisia Europeană plătește numai după ce verifică îndeplinirea acestor jaloane și ținte (Regulamentul EUR-Lex 2021/241). Termenul practic pentru încheierea lucrărilor restante este 31 august 2026, astfel încât Bruxellesul să aibă timp să verifice rezultatele înainte de închiderea legală a programului, în decembrie (Comisia Europeană).

Planul Portugaliei, în valoare de 22,2 mld. euro sub formă de granturi și împrumuturi, este în întârziere. Ministrul Manuel Castro Almeida recunoaște acum că proiecte din domeniul locuințelor, educației, sănătății și infrastructurii municipale vor rata termenul din august (Observador).

Până în martie, Portugalia cheltuise doar 8,1 % din ținta revizuită de cheltuieli pentru 2026, de 11,4 mld. euro, potrivit UTAO, instituția parlamentară care monitorizează bugetul. Pentru a recupera restul, statul ar trebui să cheltuiască în nouă luni mai mult decât a reușit în toți cei cinci ani de la lansarea programului (ECO). Monitorizarea independentă indică faptul că aproximativ o treime dintre investiții sunt într-o stare critică sau îngrijorătoare (Notícias de Viana).

Soluția de avarie și costul ei

Guvernul vrea o nouă lege, un așa-numit „diplom de continuitate”, care să permită continuarea proiectelor neterminate din Mecanismul de Redresare și Reziliență prin PT2030, următorul ciclu bugetar european al Portugaliei, sau prin bugetul național. Pentru asta trebuie schimbate regulile menite să împiedice finanțarea de două ori a aceleiași lucrări. Castro Almeida susține că, fără această ieșire, Portugalia ar putea fi obligată să returneze Bruxellesului peste 1 mld. euro (ECO).

Pentru a accelera execuția înainte de august, miniștrii vor și ridicarea pragului de cheltuieli care necesită aprobarea prealabilă a Curții de Conturi a Portugaliei, Tribunal de Contas, de la 950.000 euro la 10 mil. euro. În loc să verifice contractele înainte ca banii să fie angajați, Curtea le-ar audita după aceea. Răspunsul instituției este că verificările sale prealabile au blocat numai în 2025 cheltuieli neconforme de 159,4 mil. euro (Jornal Económico). Dacă statul accelerează, riscul de risipă crește. Dacă păstrează controalele, riscă să piardă banii europeni din cauza calendarului.

Portugalia nu este singură. Spania negociază cu Bruxellesul să păstreze sumele necheltuite din Mecanismul de Redresare și Reziliență și să le redirecționeze în aceeași arie de politică publică, după ce a atras deja 76 % din fondurile disponibile (El Español, Plan de Recuperación). România are o problemă diferită: peste 4,5 mld. euro sunt în risc din cauza a șase legi de reformă blocate politic (Digi24). În Portugalia, obstacolul este viteza construcțiilor. În România, întrebarea este dacă Parlamentul va legifera la timp.

Cine plătește pentru această mutare

Dacă soluția trece, Portugalia își protejează rata de absorbție, adică ponderea banilor europeni pe care un guvern poate arăta că i-a folosit. Constructorii își păstrează fluxurile de plăți. Municipalitățile văd proiectele continuate, nu abandonate la expirarea termenului. În Mafra, unde o arhivă sonoră de 4,5 mil. euro și mai multe locuințe sunt marcate ca investiții cu probleme (Jornal de Mafra), această continuitate contează.

Pentru cetățeni, însă, locuințele, clinicile și sălile de clasă promise rămân tot nefinalizate. Pentru o familie care așteaptă o locuință socială sau pentru un oraș care mizează pe un nou centru medical, diferența dintre „livrat până în 2026” și „continuat prin următorul buget” nu este birocratică. Înseamnă ani de întârziere. Iar banii din PT2030 folosiți pentru a termina proiectele de ieri nu vor mai finanța următorul val de investiții locale, de la legături de transport la infrastructură verde și modernizări digitale pe care municipalitățile le așteptau din acel ciclu.

Mecanismul de Redresare și Reziliență a fost conceput ca finanțare pe bază de performanță: guvernele sunt plătite pentru rezultate, nu pentru efort. Portugalia caută o cale să protejeze indicatorii fără să termine clădirile. Poate fi legal. Nu este același lucru cu livrarea.