Portugalia deblochează €2.3 billion

Comisia Europeană a dat o evaluare preliminară pozitivă pentru a noua cerere de plată depusă de Portugalia prin Mecanismul de Redresare și Reziliență, fondul post-pandemie al UE care plătește guvernele numai după ce acestea dovedesc îndeplinirea reformelor și investițiilor convenite. Plata valorează aproximativ 2,3 mld. euro (Observador, ECO). După virarea banilor, Portugalia va fi primit circa 17,2 mld. euro din planul său de 22 mld. euro, rămânând o singură cerere finală de plată (Infobae/EFE).

Portugalia este printre statele care au avansat cel mai rapid în acest program. Dar viteza cu care sunt bifate jaloanele nu dovedește, singură, că banii au schimbat efectiv viața oamenilor. Distanța dintre ce poate verifica Bruxellesul și ce simt cetățenii în servicii publice, investiții sau venituri rămâne testul real al celui mai mare experiment bugetar post-pandemie al UE.

Cum circulă, de fapt, banii

Mecanismul de Redresare și Reziliență funcționează ca un contract de performanță. Guvernele au negociat cu Bruxellesul planuri care includ jaloane precise, cum ar fi adoptarea unei legi sau înființarea unei agenții, și ținte măsurabile, precum numărul de clădiri renovate sau de companii sprijinite. Comisia verifică îndeplinirea fiecărui pas înainte să elibereze banii și poate suspenda plățile dacă anumite condiții nu sunt respectate (Regulamentul (UE) 2021/241). Regulamentul impune și praguri obligatorii: cel puțin 37 % din cheltuieli trebuie să meargă către obiective climatice, iar cel puțin 20 % către proiecte digitale.

Este o schimbare reală față de fondurile europene mai vechi, unde plata depindea adesea de eligibilitate: depuneai o cerere validă și primeai finanțarea. A noua cerere a Portugaliei înseamnă că Lisabona a documentat îndeplinirea a 51 de pași agreați înainte ca Bruxellesul să aprobe eliberarea banilor.

Mecanismul are însă o limită importantă. Comisia poate verifica dacă o lege a fost adoptată sau dacă o țintă administrativă a fost atinsă. Este mult mai greu să demonstreze că aceleași măsuri au crescut productivitatea, au ajutat regiunile mai sărace să recupereze decalajele sau au generat investiții care altfel nu s-ar fi produs. Curtea de Conturi Europeană continuă să analizeze dacă modelul măsoară credibil rezultatele reale (ECA).

Cine primește banii și cine așteaptă

Datele de monitorizare ale Portugaliei arată unde ajung efectiv fondurile. Companiile au primit 4,6 mld. euro, instituțiile publice 2,7 mld. euro, municipalitățile 2,1 mld. euro, iar gospodăriile doar 328 mil. euro (HR Portugal). Oamenii pot beneficia indirect, prin școli renovate sau firme mai solide, dar fluxurile directe de bani merg în principal către instituții și mediul de afaceri.

Chiar și beneficiarii prevăzuți în proiecte se lovesc de blocaje. Firmele portugheze încă aveau de încasat peste 1 mld. euro aproape de termenul-limită de 30 iunie pentru proiecte, deși lucrările contractate erau finalizate în proporție de aproximativ 90 % (The Portugal Brief). Un jalon poate fi acceptat la Bruxelles în timp ce antreprenorul din Lisabona continuă să finanțeze lucrarea din propriul capital.

Aici se vede un tipar mai adânc. Organizațiile care pot gestiona birocrația și termenele, de la companii mari la agenții guvernamentale centrale, se mișcă primele. Proiectele locale complexe, precum spitalele, școlile sau infrastructura regională, sunt mai expuse întârzierilor și blocajelor politice.

Când condiționalitatea chiar mușcă

Două alte țări arată ce se întâmplă la extreme. A șasea plată către Spania a fost aprobată parțial, la aproximativ 7 mld. euro, dar 537 mil. euro au rămas suspendați pentru că trei obiective nu au fost certificate (El País). Suspendarea contează tocmai pentru că arată că mecanismul poate bloca bani, nu doar valida automat cererile guvernelor.

România arată costul concret al întârzierilor. Jaloanele ratate privind guvernanța companiilor de stat și reforma pensiilor au dus la pierderea definitivă a circa 459 mil. euro (Știrile ProTV). Numai în județul Constanța, 60 de proiecte de aproape 150 mil. euro au pierdut finanțarea, inclusiv un spital de 93 mil. euro (Mediafax). Politicienii care au amânat reformele nu sunt cei care au suportat pierderea. Costul a ajuns la pacienți, elevi și administrații locale.

Mecanismul de Redresare și Reziliență a dovedit că poate obliga guvernele să legifereze și să documenteze. Întrebarea rămasă este dacă această livrare pe hârtie se transformă în productivitate mai mare, servicii mai bune și recuperarea decalajelor regionale. Modelul nu a fost construit suficient de bine pentru a răspunde singur la această întrebare.