Un El Niño puternic, o iarnă incertă

Pacificul ecuatorial se încălzește, iar episodul El Niño ar putea ajunge printre cele mai puternice înregistrate cel puțin din 1950, potrivit World Meteorological Organization (WMO). Pentru Europa, această intensitate schimbă probabilitățile sezoniere, fără să stabilească dacă o anumită țară va avea o iarnă ploioasă, blândă sau rece. Pentru a înțelege de ce, trebuie văzut ce măsoară de fapt cifrele din titluri.

Două repere pentru un ocean cald

Specialiștii urmăresc o fâșie întinsă de ocean de-a lungul ecuatorului, în Pacificul central, numită Niño 3.4 (Climate Reanalyzer). Calculează temperatura medie a suprafeței apei și o compară cu media pe termen lung; diferența se numește „anomalie”. WMO estimează că aceasta va fi, în medie, cu aproximativ 3,7 °C peste normal în perioada octombrie–decembrie, față de 2,6 °C la vârful din noiembrie–ianuarie 2015–2016 (WMO).

NOAA, agenția climatică a SUA, interpretează aceleași ape folosind un alt indicator. Indicele Relative Oceanic Niño ia anomalia medie pe trei luni din regiunea Niño 3.4, scade media anomaliilor din toate oceanele tropicale, apoi aplică o corecție statistică suplimentară (NOAA). E ca într-o cursă în care vântul din spate îi ajută pe toți: scazi avantajul primit de întregul pluton, ca să vezi cât conduce fiecare alergător prin propriile forțe.

Pe această scară mai strictă, NOAA estimează la 83 % probabilitatea ca valoarea să atingă +2,5 °C în octombrie–decembrie, pragul său pentru un episod de intensitate istorică. Această valoare depășește vârfurile de +2,3 °C până la +2,4 °C din 1982–1983, 1997 și 2015 (probabilitățile NOAA privind intensitatea). Cifrele WMO și NOAA folosesc repere diferite și nu trebuie citite ca temperaturi concurente.

Unele relatări au mers mai departe. Weatherzone a scris că regiunea a depășit 30 °C pe 5 octombrie, pentru prima dată în seria zilnică de date, care începe în 1981 (Weatherzone, Climate Reanalyzer). Măsurătoarea provenea din date preliminare, iar valoarea și locul ei în clasament nu au putut fi reproduse independent. Tabelul săptămânal al NOAA indică 29,9 °C pentru săptămâna din jurul datei de 30 septembrie, față de 29,8 °C într-o săptămână apropiată de vârful din 2015 (datele săptămânale NOAA). Aceste cifre confirmă temperaturi neobișnuit de ridicate, dar o săptămână diferită și o perioadă de mediere diferită nu pot confirma recordul zilnic.

Cum mută o zonă oceanică ploile din întreaga lume

În mod obișnuit, alizeele împing apa caldă de la suprafață spre Indonezia și Australia, în timp ce mai la est urcă ape mai reci. Dacă sufli constant peste o cadă, apa se adună la capătul opus; când te oprești, se întoarce în valuri. Când alizeele slăbesc, apa caldă se răspândește spre est, iar norii de ploaie o urmează. Circulația aerului se deplasează și mai slăbește vânturile, alimentând un ciclu care se întreține singur (explicația NOAA).

Evaluarea NOAA din 8 octombrie identifică acest tipar comun în vânturi, precipitații și ocean. Agenția mai raportează că, la unele adâncimi din estul Pacificului, apa este cu peste 10 °C mai caldă decât de obicei (analiza NOAA).

Deplasarea principalei zone de ploi din tropice schimbă locurile în care aerul urcă și coboară, modificând probabilitățile sezoniere la mii de kilometri distanță. Prognoza WMO indică șanse mai mari de ploi în unele părți ale Cornului Africii și condiții mai secetoase în unele părți ale subcontinentului indian (prognoza WMO). Sunt estimări pentru regiuni întinse, atât de precise cât permite semnalul din Pacific.

Europa se află la capătul unui lanț lung

O analiză realizată de European Centre for Medium-Range Weather Forecasts și Copernicus, actualizată la 5 octombrie, arată că răspunsul mediu al Europei la El Niño diferă între noiembrie–decembrie și ianuarie–februarie (ECMWF/Copernicus). Chiar și în iernile cu un semnal puternic din Pacific, vremea a variat mult de la un an la altul. Tiparele de presiune din Atlantic, condițiile polare și stratosfera, stratul superior al atmosferei, concurează cu influența Pacificului.

UK Met Office a prezentat ambele posibilități în analiza sa din 5 octombrie (Met Office). El Niño poate crește probabilitatea unei vremi mai umede, cu mai multe furtuni și mai blânde în Marea Britanie, la sfârșitul toamnei și începutul iernii. După atingerea vârfului în Pacific, un vortex polar mai slab — inelul de vânturi care se rotește deasupra Arcticii — ar putea spori șansele unor episoade de frig mai târziu în sezon. Serviciul meteorologic subliniază că niciunul dintre semnale nu permite să se prevadă dacă va ninge într-un anumit loc.

Cea mai solidă cifră este estimarea WMO, de aproape 100 %, că episodul din Pacific va continua până în februarie; ea descrie oceanul, nu vremea din Europa (WMO). Un Pacific foarte cald poate modifica probabilitățile sezoniere pentru Europa, dar nu poate prezice cum va fi iarna într-o anumită țară; prognozele naționale actualizate pe parcursul toamnei vor nuanța aceste estimări.