Mandat belgian pentru Avramopoulos în Qatargate

Relatările din Grecia l-au readus pe Dimitris Avramopoulos în dosarul Qatargate. Potrivit acestora, autoritățile judiciare belgiene ar fi emis un mandat european de arestare în legătură cu plățile primite de la Fight Impunity, ONG-ul asociat cu Antonio Panzeri (in.gr). În materialele analizate nu a apărut, însă, nicio notificare judiciară belgiană și nicio confirmare publică în presa belgiană. Aceasta este prima limită fermă a cazului.

Întrebarea mandatului

Dacă mandatul există, dosarul ar intra în mecanismul mandatului european de arestare. Este instrumentul prin care autoritatea judiciară a unui stat membru poate cere unui alt stat membru să aresteze și să predea o persoană, fie pentru urmărire penală, fie pentru executarea unei pedepse (Decizia-cadru 2002/584/JAI, Portalul european e-Justiție).

Nu ar fi o negociere diplomatică. Belgia ar formula cererea, iar Grecia ar decide, prin instanțele sale, dacă îi dă curs. Practic, Grecia nu ar relua de la zero ancheta belgiană, dar judecătorii greci ar putea analiza dacă există obstacole legale, probleme legate de drepturi sau reguli interne care afectează executarea mandatului.

Aici contează statutul actual al lui Avramopoulos. El este acum deputat în Parlamentul Greciei. Articolul 62 din Constituția elenă prevede că un parlamentar nu poate fi arestat, urmărit penal sau supus altor restrângeri în timpul mandatului fără acordul Parlamentului, cu excepția situației în care este prins comițând o infracțiune gravă (Constituția Greciei). Declarația sa, potrivit relatărilor, că nu va invoca imunitatea poate reduce tensiunea politică. Nu rezolvă însă întrebarea juridică: dacă Parlamentul trebuie să acționeze mai întâi.

De ce contează plățile

Fight Impunity este veriga ce face ca dosarul să depășească o simplă dispută politică grecească. Panzeri a fondat ONG-ul după plecarea din Parlamentul European. Euronews a relatat în 2022 că Avramopoulos a recunoscut primirea a 60.000 de euro de la ONG, susținând că plata a fost legală și declarată (Euronews).

Relatările grecești vorbesc acum despre sume mai mari, de aproximativ 70.000-75.000 de euro, dar diferența nu a fost clarificată public (in.gr). Diferența contează pentru că registrul public rămâne incomplet. O plată poate fi relevantă pentru anchetatori fără să dovedească, prin ea însăși, mită, intenție penală sau participare conștientă la o organizație criminală.

Dosarul belgian a devenit mai serios după ce Panzeri a acceptat să coopereze cu procurorii. Reuters a relatat că acesta s-a angajat să ofere informații despre metode, fluxuri de bani, țări și persoane presupus implicate (Reuters). Asta poate explica de ce plăți mai vechi rămân politic periculoase. Întrebarea juridică centrală rămâne totuși fără răspuns: ce anume îi impută Belgia lui Avramopoulos, dacă îi impută ceva?

Golul de responsabilitate

Qatargate a obligat deja Parlamentul European să înăsprească regulile privind accesul, declarațiile de interese și lobby-ul, după ce scandalul a expus slăbiciuni ale controalelor interne (Parlamentul European). Organismul european de etică înființat ulterior a introdus standarde comune de conduită între instituții, dar nu poate instrumenta un dosar penal și nu poate executa un mandat (Comisia Europeană).

Distincția este importantă. Comisia Europeană poate suporta costul reputațional al intrării unui alt fost oficial european de rang înalt în dosar. Nu controlează însă procedura. Aceasta ține de procurorii belgieni, instanțele grecești și, posibil, Parlamentul Greciei.

Pârghiile sunt, de aceea, plasate incomod. Anchetatorii belgieni, dacă mandatul există, pot împinge cazul peste graniță. Instituțiile grecești pot încetini, filtra sau condiționa pasul următor. Avramopoulos poate promite cooperare, dar nu poate stabili singur traseul constituțional.

Întrebările fără răspuns sunt puține și esențiale. A emis Belgia un mandat? L-a primit oficial Grecia? Ce infracțiuni sunt invocate? Trebuie ridicată imunitatea parlamentară înainte ca autoritățile grecești să poată acționa?

Până când aceste răspunsuri apar, cazul trebuie ținut în spațiul dintre acuzație și probă. Prelungirea dosarului Qatargate testează acum dacă mecanismul juridic european poate urmări dovezile fără ca funcția, imunitatea sau fostul statut european să estompeze linia de separație.