Regulile blochează bateriile Europei

Europa poate construi baterii de mare capacitate pentru rețelele electrice în câteva luni. Obținerea autorizației pentru conectare și stabilirea costurilor pentru capacitatea de rețea pe care o folosesc pot dura ani. Fiecare stat are propriile reguli. O evaluare din 2026 a European Climate Neutrality Observatory arată că extinderea rețelelor, stocarea și flexibilitatea rămân în urma creșterii producției regenerabile, pentru că fiecare țară își construiește separat cadrul prin care bateriile se conectează și funcționează în sistem (ESS News).

O baterie, două efecte posibile

O baterie nu produce electricitate. O mută în timp: se încarcă atunci când există prea multă energie solară sau eoliană și livrează curent când oferta scade. Tocmai de aceea stocarea devine valoroasă într-o rețea în care ponderea regenerabilelor crește, dar producția lor nu urmează consumul. Dreptul UE recunoaște acest rol. Directiva 2019/944 tratează stocarea ca activitate distinctă și cere statelor membre să permită noilor participanți să concureze în condiții echitabile.

Aceeași legislație lasă însă statelor decizia privind conectarea bateriilor, tarifele de rețea și regulile aplicabile când liniile electrice se supraîncarcă. Regulamentul 2024/1747 pornește de la o problemă fizică simplă: tranzacțiile de pe piață pot împinge printr-un cablu mai multă electricitate decât poate transporta. O baterie amplasată într-o zonă cu excedent solar și rețea congestionată ajută sistemul. Aceeași baterie, dacă se încarcă într-un nod deja tensionat doar pentru că diferența de preț este atractivă, agravează blocajul. Miza reglementării este să stabilească ce este bateria în sistem: infrastructură climatică sau încă un consumator care concurează pentru o capacitate de rețea limitată.

Trei țări, trei răspunsuri

Germania vrea ca bateriile mari să plătească mai direct pentru capacitatea de rețea pe care o rezervă. Bundesnetzagentur, autoritatea federală de reglementare a rețelelor, redesenează tarifele astfel încât, din 2029, marii producători și activele de stocare să suporte costuri în funcție de capacitatea contractată, în loc ca aceste costuri să rămână în principal la gospodării (DIHK). Investitorii se tem că schimbarea poate transforma un proiect de stocare profitabil într-unul abia viabil. Rămâne neclar dacă proiectele puse în funcțiune înainte de termen vor fi protejate de noile tarife (ZfK).

Țările de Jos plătesc deja prețul întârzierii. Congestia rețelei este atât de severă încât Utrecht nu mai acceptă, din iulie 2026, noi racordări pentru locuințe și firme mici. Operatorii olandezi Liander, Enexis și Stedin au cerut agregatorilor, adică firmelor care grupează multe baterii mici, pompe de căldură și încărcătoare auto într-un portofoliu controlabil, să furnizeze 255 MW de capacitate flexibilă în zonele supraîncărcate, aproximativ consumul de vârf al unui oraș mic (Entra, NextEnergy). Gospodăriile și companiile care acceptă controlul de la distanță al bateriilor sau încărcătoarelor ar primi 60-120 € pe kilowatt pe an, bani acoperiți prin tarifele de rețea plătite de toți utilizatorii (Solar Magazine). Lecția olandeză este clară: o baterie aflată în nodul potrivit merită plătită. Aceeași baterie, amplasată în altă parte, nu rezolvă blocajul.

Italia construiește o variantă mixtă. Cadrul actualizat pentru energia regenerabilă include stocarea în noile reguli de conectare și cere autorității de reglementare ARERA să aloce mai transparent capacitatea de rețea (biblus.acca.it). În paralel, reforma dispecerizării deschide serviciile de echilibrare și flexibilitate pentru baterii, producție distribuită și vehicule electrice (trilance.com). O parte din stocare câștigă bani din diferențele de preț ale energiei. O altă parte este tratată ca infrastructură planificată a sistemului.

Cine plătește pentru reguli proaste

Investitorii în stocare câștigă atunci când regulile sunt clare și accesul la piață este larg. Pierd când cozile de conectare, dubla taxare a utilizării rețelei și incertitudinea de reglementare blochează capitalul. Operatorii de rețea obțin mai mult control asupra sistemului, dar sunt presați să construiască mai repede. Producătorii de energie regenerabilă au de câștigat dacă bateriile absorb surplusul, în loc ca turbinele sau parcurile solare să fie oprite prin ordine de reducere a producției. Pentru gospodării, efectul depinde de arhitectura tarifelor: dacă stocarea reduce vârfurile de preț și costurile generate de oprirea regenerabilelor, facturile scad indirect. Dacă tarifele de rețea cresc pentru a acoperi baterii amplasate prost, consumatorii plătesc.

Legislația UE spune că tarifele de rețea trebuie să fie echitabile față de stocare și să reflecte costurile reale (Directiva 2024/1711). Dar proiectarea tarifelor, regulile de conectare și gestionarea liniilor supraîncărcate rămân la autoritățile naționale. Europa are ținte obligatorii pentru energia regenerabilă. Nu are un set obligatoriu de reguli echivalente pentru stocare și rețele. Problema bateriilor nu mai este în primul rând tehnologică. Ține de capacitatea reglementatorilor de a pune un preț corect pe spațiul rar din rețea, astfel încât bateriile să se încarce acolo unde ajută sistemul, nu doar acolo unde traderii pot obține profit.