Rheinmetall preia controlul DOK-ING

Rheinmetall a preluat 51 % din DOK-ING, compania croată specializată în vehicule terestre fără echipaj și roboți pentru deminare (Hrvatski izvoznici, Rheinmetall). Într-o companie strategică, pachetul majoritar înseamnă, de regulă, control asupra consiliului de administrație, asupra direcției industriale și asupra politicii de export. Zagreb a prezentat tranzacția drept începutul unui „hub european pentru sisteme fără echipaj”, dar raportul de proprietate îi dă Rheinmetall votul decisiv, iar până acum nu există un document public care să arate ce garanții limitează acest control.

Ce a preluat Rheinmetall

Produsul central al DOK-ING este Komodo, o platformă hibridă grea, gândită ca bază modulară pentru sprijin de foc, recunoaștere, logistică și deminare (Biz Srbija). Fondatorul Vjekoslav Majetić a rămas cu 49 %. Noua companie, redenumită Rheinmetall Unmanned Vehicles și cu sediul la Zagreb, intră într-un grup care produce vehicule blindate, muniție și sisteme de apărare antiaeriană. Practic, Rheinmetall aduce tehnologia croată în propria arhitectură industrială.

La prezentarea de la Zagreb, directorul general Armin Papperger a promis investiții permanente (tportal.hr). A spus că Rheinmetall va cel puțin dubla veniturile anterioare ale DOK-ING și va crea noi locuri de muncă. Presa croată a mers mai departe și a relatat despre investiții de sute de milioane de euro, însă aceste cifre nu sunt confirmate în documentația publicată de Rheinmetall și nici printr-o verificare independentă (Jutarnji list).

Un lanț regional de aprovizionare sub același acoperiș

Privită alături de prezența deja existentă a Rheinmetall în regiune, achiziția DOK-ING nu mai arată ca o tranzacție izolată, ci ca o piesă dintr-un lanț de aprovizionare pe care aceeași companie îl poate coordona. În România, Rheinmetall a obținut un pachet de contracte pentru vehicule, apărare antiaeriană și muniție estimat la aproximativ 5,7 mld. euro, cu livrări până în 2028–2030 (DefenseRomania). Componenta de apărare antiaeriană depășește singură 1,4 mld. euro (Adevărul).

O subsidiară croată pentru vehicule fără echipaj poate împinge viitoarele achiziții pe aceeași direcție. Mecanismul este concret: programele de instruire, contractele de mentenanță, piesele de schimb, actualizările software și standardele de certificare tind să consolideze furnizorul deja instalat. Schimbarea lui presupune recalificarea echipajelor, refacerea lanțurilor logistice și recertificarea interoperabilității. Fiecare contract crește costul ieșirii din ecosistemul următorului contract. Așa funcționează dependența industrială în apărare.

Italia a negociat mai dur

Cel mai bun termen de comparație pentru poziția Croației este acordul încheiat de aceeași companie cu Italia. Când campionul național Leonardo a intrat în parteneriat cu Rheinmetall pentru vehicule terestre, Roma a negociat o societate mixtă 50-50, cu sediul juridic la Roma și baza operațională la La Spezia, în care 60 % din activitățile de producție sunt planificate în Italia (Leonardo). Croația a obținut o structură 51-49 în favoarea Rheinmetall, fără un prag minim de producție locală sau garanții publice privind controlul exporturilor.

Italia a venit la masă cu un campion național, linii de producție existente și greutate politică la Bruxelles. Croația a venit cu o companie specializată și cu presiunea de a se integra rapid în reînarmarea europeană. Termenii reflectă diferența de forță de negociere. Societățile mixte în care niciuna dintre părți nu controlează deplin compania, precum grupul franco-german KNDS pentru sisteme terestre, a cărui listare la bursă a fost recent amânată pe fondul îndoielilor privind capacitatea industrială (Zonebourse), avansează mai lent. Preluările majoritare se închid mai repede.

Cine trebuie să dea explicații Croației

Documentele publice explică de ce Rheinmetall a vrut DOK-ING. Nu explică însă dacă proprietatea intelectuală a companiei rămâne în mod real în Croația sau dacă deciziile de export vor fi luate la Zagreb ori la Düsseldorf. În relatările citate aici nu apare nicio dovadă publică privind o analiză croată a investițiilor străine directe, adică procedura prin care guvernele verifică preluarea de către capital străin a unor companii strategice, și nici o dezbatere parlamentară sau o evaluare de concentrare economică (Rheinmetall).

Cheltuielile europene pentru reînarmare cresc. Țările fără un mare campion național se confruntă, în fiecare astfel de tranzacție, cu aceeași alegere în variantă mai dură: acceptă integrarea în rețeaua de producție și mentenanță a unei singure companii sau negociază garanții care păstrează control local asupra a ceea ce se construiește, se vinde și se exportă. Guvernul croat a apărat eticheta de hub european. Nu a arătat încă garanțiile care ar face-o credibilă.