Seceta scumpește transportul pe Rin și Dunăre

Potrivit relatărilor din presa românească, navele pentru transportul cerealelor nu mai pot fi încărcate în siguranță la Calafat, pe malul nordic al Dunării, deoarece nivelul fluviului este prea scăzut. În Germania, barjele de pe Rin circulă cu mult sub capacitatea normală, iar BASF și-a redus producția de substanțe chimice la Ludwigshafen (Reuters via MarketScreener). Cele două mari coridoare europene de transport fluvial se confruntă simultan cu aceeași problemă: navele pot prelua mai puțină marfă, în timp ce cheltuielile cu echipajul, combustibilul și taxele portuare rămân aproape neschimbate.

Apa mai puțin adâncă scumpește fiecare tonă transportată

Transportul poate deveni nerentabil înainte ca autoritățile să închidă oficial un sector de râu. Când adâncimea apei scade, căpitanul trebuie să reducă încărcătura astfel încât corpul navei să rămână suficient de sus pentru a nu atinge albia. La portul dunărean Krems din Austria, un operator a declarat presei locale că, la o adâncime de aproximativ 1,5 metri pe șenalul navigabil, navele mari puteau încărca doar 200–300 de tone, față de maximum 2.000 (Bezirksjournal). Costurile fixe ale cursei rămân aceleași, dar sunt împărțite la o cantitate mult mai mică de marfă, ceea ce multiplică prețul transportului pe tonă.

Același mecanism funcționează pe Rin. La Kaub, stația hidrometrică de referință pentru traficul de pe Rinul Mijlociu indica 21–26 cm la 12 septembrie, comparativ cu pragul de 77 cm folosit drept reper pentru apele scăzute (ELWIS). Institutul Federal de Hidrologie din Germania a confirmat că, în august, unele sectoare au atins sau au coborât sub minimele anterioare (BfG). Între sfârșitul lunii iunie și sfârșitul lunii iulie, tarifele pe ruta Rotterdam–Karlsruhe aproape s-au triplat, de la circa 45 € la 150–155 € pe tonă (Industrieanzeiger).

În cazul Dunării, hidrologii români au estimat pentru septembrie un debit de aproximativ 1.400 de metri cubi pe secundă la Baziaș, punctul în care fluviul intră în România, nivel descris drept un nou minim pentru această lună (Observator News, EVZ). La 12 septembrie, stațiile bulgare afișau pe întregul sector național cote mult sub nivelul zero de referință, baza de la care măsoară fiecare stație și sub care apa este considerată anormal de scăzută (Utro Ruse, BTA). Bursa de mărfuri din Serbia a descris ruta dunăreană către portul Constanța drept „practic întreruptă”, însă aceasta este o evaluare a pieței, nu constatarea unei închideri oficiale (RTS).

Fabricile de pe Rin, fermierii de pe Dunăre

Barjele de pe Rin aprovizionează uzine chimice, în timp ce navele de pe Dunărea de Jos transportă cerealele recoltate. Seceta afectează, astfel, două categorii economice diferite.

Complexul BASF de la Ludwigshafen primește pe apă aproximativ 40 % din materiile prime, iar compania și-a avertizat clienții că disponibilitatea unor produse va fi limitată, potrivit Reuters (Reuters via MarketScreener). Lipsa unei anumite materii prime chimice poate bloca o întreagă succesiune de procese într-un complex industrial integrat. Transportul rutier și cel feroviar pot prelua o parte dintre livrările urgente, însă nici măcar derogările care permit camioanelor să circule duminica nu pot înlocui capacitatea unei flote de barje (Ingenieur.de).

Pe Dunărea de Jos, costurile sunt suportate în primul rând de fermierii care au cerealele deja recoltate, spații limitate de depozitare și puține lichidități pentru perioada în care încasările întârzie. Fiecare zi de așteptare amână veniturile și poate afecta calitatea cerealelor. Nu există însă o evidență oficială a cantității blocate la Calafat și nici un bilanț complet care să arate în ce măsură transporturile absente de pe Rin au fost redirecționate către alte mijloace.

Cine suportă costurile și cine poate cere prețuri mai mari

Costurile sunt distribuite inegal. Contribuabilii din Ungaria și România finanțează deja lucrări urgente de dragare, prin care sunt îndepărtate depunerile de pe fundul fluviului pentru a menține adâncimea necesară navigației (Hungarian government, HotNews). Fermierii de pe Dunăre plătesc depozitarea și așteaptă mai mult pentru încasări, iar cumpărătorii industriali de pe Rin achită suprataxe sau acceptă livrări întârziate. În schimb, proprietarii navelor cu pescaj redus, operatorii silozurilor încă disponibile și cei care controlează capacitățile feroviare libere pot cere prețuri mai mari pe fondul deficitului.

Nivelul scăzut al apei a scumpit simultan transportul fiecărei tone pe ambele fluvii, afectând fermierii cu lichidități reduse și fabricile dependente de aprovizionarea pe apă. Volumul total al mărfurilor care nu au mai putut fi transportate rămâne necunoscut. Fără această cifră, nu se poate stabili dacă Europa se confruntă cu o perturbare gravă, dar localizată, sau cu o blocare extinsă a rețelei de transport fluvial.