România cere radare NATO după explozia din port

O dronă a explodat la începutul lunii în portul Constanța. Ancheta penală este încă deschisă: accidentul, eroarea de navigație, efectele colaterale ale războiului electronic sau un atac deliberat rămân ipoteze de lucru. Președintele Nicușor Dan a confirmat discuții în curs cu oficialii ucraineni, dar nu a atribuit public incidentul.

Ce a scos explozia la suprafață este mai ușor de văzut. Constanța este una dintre porțile de la Marea Neagră pentru „culoarele de solidaritate” ale UE, rutele de transport create de Bruxelles în 2022 pentru ca cerealele și mărfurile ucrainene să poată circula după ce Rusia a perturbat traseele comerciale obișnuite (Comisia Europeană). Un obiect dintr-un război aflat la granița Europei a ajuns într-un nod logistic de care Europa depinde, iar lanțul public de responsabilitate nu arată clar cine trebuia să îl detecteze, să îl clasifice sau să îl oprească.

Spațiul dintre radare

România operează sisteme antidronă concepute pentru amenințări aeriene. Un astfel de sistem ar fi interceptat o dronă aflată în aer cu câteva săptămâni înainte. Separat, supravegherea de coastă, gestionată de marina română și de autoritățile portuare, urmărește navele peste o anumită dimensiune. O ambarcațiune navală fără echipaj, adică o barcă mică pilotată de la distanță care poate transporta explozibil, nu intră curat în niciuna dintre aceste categorii: este prea „maritimă” pentru apărarea aeriană și prea mică pentru monitorizarea navală convențională.

Interferențele GPS sunt bine documentate în regiunea Mării Negre (GPSJam). Nu s-a stabilit dacă bruiajul sau falsificarea semnalului GPS au scos acest dispozitiv de pe traseu. Dar vulnerabilitatea există indiferent de cauză: sistemele au fost construite pentru amenințări diferite, iar această amenințare s-a așezat exact între ele.

România a cerut între timp NATO desfășurări temporare de radare și capabilități antidronă de-a lungul litoralului (24chasa). Cererea arată unde se află problema: între reglementarea portuară de pace și obiectele de război care pot deriva sau pot fi dirijate în apele unui aliat, fără ca un singur sistem național să fi fost proiectat să le gestioneze.

Cine păzește portul?

Lanțul de autoritate pentru protejarea unui port precum Constanța trece prin cel puțin patru niveluri. Niciunul nu deține întreaga problemă.

La bază se află administrația portuară, care gestionează operațiunile comerciale și securitatea de bază a infrastructurii. Deasupra ei, structurile militare ale României, de la Garda de Coastă și marină până la apărarea aeriană, se ocupă de amenințările teritoriale, dar fiecare urmărește un domeniu diferit și răspunde prin lanțuri de comandă diferite. O dronă navală care intră în apele portuare poate cădea între toate trei.

Legislația UE cere statelor membre să securizeze facilitățile portuare și să protejeze infrastructura critică, inclusiv coridoarele de transport (Directiva (UE) 2022/2557, Consiliul UE). Strategia europeană de securitate maritimă adaugă cadre de coordonare pentru supraveghere și riscuri cibernetice (Comisia Europeană). Bruxellesul stabilește însă standarde și finanțează modernizări. Nu trimite oameni în porturi și nu operează radare.

NATO funcționează după o logică diferită. Potrivit articolului 4 din Tratatul Atlanticului de Nord, un aliat poate cere consultări atunci când percepe o amenințare de securitate, un pas gândit pentru situații ambigue, sub pragul apărării colective prevăzute de articolul 5 (NATO). Bulgaria, România și Turcia, cele trei state NATO cu litoral la Marea Neagră, au lansat deja un grup comun pentru contracararea minelor, activat operațional de NATO (NATO MARCOM). Inițiativa vizează mine, nu drone, dar arată că statele din prima linie știu că războiul a împins riscuri fizice în apele lor.

Urmează actorii comerciali: asigurătorii care clasifică riscul și companiile de transport care își schimbă rutele. Până acum, niciunii nu au anunțat public modificări de procedură pentru Constanța.

UE a condamnat încălcările spațiului aerian aliat de către Rusia în regiune (SEAE). Analiștii care studiază arhitectura de răspuns a NATO în zona gri notează că procedurile Alianței funcționează cel mai bine atunci când aliații știu ce s-a întâmplat; incidentele ambigue, care nu intră într-o categorie clară, pun presiune pe întregul sistem (CEPA).

Data viitoare

Constanța contează pentru că UE a transformat-o într-un coridor logistic de război. Europa a construit rapid aceste rute pentru a susține economia Ucrainei, dar a clarificat mai încet cum le apără de amenințări care scapă printre sistemele existente de detecție. Întrebarea nerezolvată va reveni la următorul incident: când un alt obiect maritim ajunge într-un port european legat de economia de război a Ucrainei, atribuirea rămâne neclară, iar apărarea aeriană și cea navală răspund unor comenzi diferite, cine decide suficient de repede dacă portul rămâne deschis, se închide sau cere ajutor?