România riscă miliardele UE

Parlamentul României are termen până la 31 august să adopte șase proiecte de reformă. Dacă nu o face, Comisia Europeană poate bloca partea rămasă din alocarea României prin Mecanismul de redresare și reziliență, programul creat de UE după pandemie, prin care statele membre primesc granturi și împrumuturi în schimbul unor reforme verificate. Data-limită finală se aplică tuturor statelor din UE, dar problema României este mai precisă: reformele cele mai greu de dus politic au fost împinse spre final.

Bani contra dovezi

Mecanismul de redresare și reziliență funcționează ca un contract de performanță. Regulamentul 2021/241 permite Comisiei Europene să suspende integral sau parțial o plată dacă jaloanele asumate sunt „incomplete sau nesatisfăcătoare”. Legislația națională este una dintre dovezile principale. Dacă Parlamentul modifică o lege dincolo de forma agreată cu Bruxelles-ul, jalonul poate fi considerat ratat chiar dacă actul normativ a fost adoptat.

Două dintre cele șase proiecte au căzut deja în Senat, la 1 iulie, la o diferență de trei voturi. Premierul interimar Ilie Bolojan a reacționat la 15 iulie, avertizând că inclusiv legile adoptate trebuie confirmate de Comisia Europeană. Adoptarea unei legi este condiția minimă. Adoptarea versiunii corecte a legii este ceea ce deblochează banii.

Cele șase proiecte vizează salarizarea din sectorul public, regulile de integritate de la ANI, urbanismul, decarbonizarea, cariera funcționarilor publici și stimulentele pentru colectarea taxelor (Romania Insider, RRI). Fiecare reformă produce costuri pentru un grup concret. Angajații din sectorul public riscă restructurări salariale. Oficialii intră sub un control mai strict al conflictelor de interese. Companiile din energie trebuie să respecte cerințe de decarbonizare.

Cine cedează ceva și cine are nevoie de bani

Cei cărora li se cere să accepte aceste costuri nu sunt, în multe cazuri, aceiași cu instituțiile și comunitățile care așteaptă finanțarea. Peste 5.300 de contracte pentru școli, spitale și infrastructură locală depind de continuarea plăților prin PNRR, iar ministrul Dezvoltării, Cseke Attila, a prelungit termenele proiectelor până la 30 august, avertizând că nu va mai exista o nouă prelungire. România a primit deja a patra tranșă, de 2,25 mld. euro, plătită la 23 iunie. Restul depinde acum de ceea ce face Parlamentul.

PSD, cel mai mare partid din coaliție, a lucrat cu sindicatele la amendamente menite să îndulcească legea salarizării. Din punct de vedere intern, calculul este inteligibil: sindicatele apără angajații din sectorul public. Dar fiecare amendament care schimbă substanța promisiunii făcute Bruxelles-ului crește riscul exact al respingerii despre care a vorbit Bolojan.

Dacă granturile sunt pierdute, România nu poate pur și simplu să se împrumute pentru a acoperi diferența. Țara se află deja în procedură de deficit excesiv, mecanismul prin care UE presează guvernele care depășesc limitele fiscale să își reducă dezechilibrele bugetare. Bruxelles-ul cere României să își restrângă deficitul. Împrumuturi suplimentare ar adânci tocmai problema pe care UE îi cere să o corecteze.

Comisia poate plăti și reține bani în aceeași decizie

Spania arată cum funcționează mecanismul în practică. Comisia Europeană a aprobat a șasea plată pentru Spania, de 7,021 mld. euro brut, a eliberat 302 mil. euro reținuți anterior și a menținut suspendată suma de 537 mil. euro pentru trei ținte neîndeplinite. Condiționalitatea nu funcționează pe principiul totul sau nimic. Comisia plătește reformele verificate și reține banii aferenți celor neterminate, în aceeași decizie.

România a trecut prin primii ani ai PNRR cu măsurile mai puțin conflictuale: achiziții, cheltuieli de investiții, lansări de proiecte. Reformele cu cost politic au rămas la urmă. Problema României nu mai este să găsească proiecte pentru banii europeni, ci să demonstreze rapid că actuala coaliție poate adopta reformele fără să rescrie tocmai angajamentele pentru care Bruxelles-ul plătește.