România apără legea integrității

Comisia Europeană a cerut României să explice cum se împacă o prevedere contestată din noua lege a integrității cu trei principii juridice ale Uniunii Europene: neretroactivitatea sancțiunilor, proporționalitatea între faptă și consecință și previzibilitatea efectelor pentru persoanele aflate în funcții publice. Solicitarea, transmisă la 2 septembrie de direcția de justiție a Comisiei, dă Bucureștiului două săptămâni pentru răspuns (RFI, Digi24).

Prin această solicitare, Comisia a mutat controversa din registrul politic în evaluarea plăților europene. Răspunsul României va intra direct în analiza celei de-a șasea și ultime cereri de plată din Mecanismul de redresare și reziliență, fondul post-pandemie al UE prin care guvernele primesc bani numai după ce îndeplinesc reformele asumate.

O reformă devenită dispută politică

Parlamentul României a adoptat Legea 180/2026 la 26 august, cu trei zile înaintea termenului-limită pentru finalizarea jaloanelor din PNRR (Europa FM). Legea întărește legătura dintre o decizie definitivă a ANI, instituția care verifică averile și conflictele de interese ale demnitarilor, și încetarea mandatului. Această parte răspunde unei probleme reale: ANI identificase aleși cu hotărâri definitive de conflict de interese care rămâneau în funcție, deoarece vechiul cadru le interzicea doar ocuparea unor funcții viitoare, nu și continuarea mandatului curent (Juridice, Stiripesurse).

Prevederea care a transformat reforma într-un conflict este așa-numitul amendament Fritz. Acesta aplică noua regulă de încetare a mandatului și pentru trecut: persoanele cu constatări definitive emise înainte de intrarea legii în vigoare își pierd funcțiile la 30 de zile după acel moment (Agerpres). ANI spune că 55 de persoane aflate în funcții publice, inclusiv 10 primari, intră acum sub incidența prevederii (Agerpres). Eticheta politică vine de la cel mai vizibil caz: Dominic Fritz, primarul Timișoarei, născut în Germania și lider al USR, a cărui constatare de conflict de interese a fost menținută de Înalta Curte în iunie (HotNews).

Curtea Constituțională a României a validat prevederea cu efect asupra situațiilor anterioare. Argumentul Curții a fost că legea modifică efectele viitoare ale unei încălcări deja constatate, fără să incrimineze retroactiv fapta inițială (Gandul). Președintele Nicușor Dan a promulgat apoi legea, deși a spus public că nu este de acord cu amendamentul, invocând riscul de a pune în pericol banii din PNRR (Agerpres, Sintact).

De unde vine presiunea

Doi lideri ai grupurilor politice din Parlamentul European, Manfred Weber, președintele PPE, și Valérie Hayer, din partea Renew, i-au cerut președintei Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, să trateze prevederea ca pe o problemă de drepturi europene. Argumentul lor este că amendamentul ar încălca dreptul cetățenilor UE de a candida la alegerile locale în orice stat membru (Agerpres, FAZ). Răspunsul Comisiei a rămas procedural: legea va fi evaluată în cadrul ultimei cereri de plată din PNRR, așteptată luna aceasta (ActMedia, G4Media).

Întrebarea banilor

Titlurile au legat 770 mil. euro de riscul creat de amendamentul Fritz. Suma este reală, dar asocierea este imprecisă. Premierul interimar Ilie Bolojan a pus pierderea în legătură cu reforma salarizării, pe care Parlamentul nu a adoptat-o până la termenul de 31 august (HotNews). Cifra acoperă întreaga tranșă finală de granturi a României, legată de mai multe jaloane, nu de o singură prevedere (EU Perspectives). Documentele publice ale Comisiei consultate pentru acest material nu atribuie această sumă exclusiv reformei integrității.

Legea integrității ar putea totuși să coste bani. Regulile Mecanismului de redresare și reziliență permit Comisiei să rețină partea relevantă din tranșa finală dacă Bruxellesul decide că legea golește de conținut reforma pe care trebuia să o închidă (Regulamentul 2021/241). Răspunsul pe care România trebuie să îl trimită în două săptămâni va deveni proba pe baza căreia Comisia va decide dacă jalonul privind integritatea este îndeplinit. Bruxellesul nu mai verifică doar dacă legea a fost adoptată la timp, ci ce efecte produce.