România semnalează NATO 40 de incursiuni cu drone

De când Rusia a început să lovească porturile ucrainene de pe Dunăre, România a înregistrat peste 40 de incursiuni în spațiul aerian (Euromaidan Press). Cele mai multe episoade anterioare au trecut aproape neobservate în afara Europei de Est, deși incidente similare cu drone în zona baltică au ajuns pe primele pagini ale presei occidentale. Diferența de acoperire arată și o diferență de urgență politică: România suportă o amenințare repetată cu drone la marginea sud-estică a alianței, fără ca marile capitale occidentale să o trateze cu aceeași alarmă.

Două incidente au rupt această tăcere. La 29 mai, o dronă rusească Geran-2 a lovit un bloc de locuințe din Galați și a rănit două persoane. La 5 iunie, o dronă maritimă ucraineană, deviată potrivit relatărilor de bruiajul electronic rusesc, s-a autodetonat în portul Constanța, a confirmat Ministerul Apărării Naționale. România a dus ambele cazuri în fața Consiliului Nord-Atlantic, principalul organism politic al NATO, unde deciziile trebuie aprobate de toți cei 32 de aliați, cerând la 10 iunie întărirea urgentă a capabilităților de apărare antidrone. Aliații au oferit solidaritate. Bucureștiul cere radare și sisteme de bruiaj.

Patru minute, fără opțiune bună

La Galați, România a urmărit drona care se apropia și a ridicat de la sol avioane F-16. Însă constrângerile legale din timp de pace, evaluarea riscului pentru civili și regulile care limitează focul în apropierea spațiului aerian ucrainean au închis fereastra de angajare înainte ca vreun pilot să poată trage. Totul s-a consumat în câteva minute. La Constanța, problema a fost și mai directă: o dronă maritimă a ajuns într-un port comercial, a forțat evacuări civile și a expus limitele unor senzori care nu au fost proiectați să detecteze drone mici, la înălțimea acoperișurilor.

Misiunea permanentă de poliție aeriană a NATO, prin care avioanele aliate păzesc spațiul aerian al altor state membre în timp de pace, folosește avioane de vânătoare construite pentru interceptarea aeronavelor, nu pentru drone ieftine care zboară jos și folosesc relieful. Rețeaua integrată de apărare aeriană și antirachetă a NATO acoperă eficient altitudinile medii și mari. Sub acest nivel, pe întreaga flancă estică, există o breșă pe care fostul secretar general adjunct al NATO Mircea Geoană a recunoscut-o public. Modernizarea radarelor și livrările de sisteme antidrone nu sunt așteptate înainte de 2027.

Aceeași vulnerabilitate se întinde de la Marea Neagră până la Marea Baltică. Un F-16 românesc a doborât o dronă deasupra Estoniei la 19 mai; la 8 iunie, avioane NATO au distrus o alta deasupra Letoniei. Fiecare stat din prima linie a ales însă un răspuns diferit, iar aceste diferențe arată cum funcționează NATO atunci când presiunea devine concretă.

Polonia construiește singură, Franța este prezentă fără instrumentele potrivite

Polonia nu așteaptă achizițiile aliate. Varșovia își construiește propria rețea de radare și rachete, în loc să formuleze public o cerere către NATO. Programul Wisła adaugă radare cu acoperire la 360 de grade pentru bateriile Patriot, iar Tarcza Wschód prevede 700 de kilometri de fortificații la frontiera estică. Calculul Poloniei este simplu: echipamentele aliate vor ajunge prea lent, așa că statul plătește pentru a-și reduce dependența de ajutorul de urgență. România, care are deja clădiri rezidențiale lovite, nu își poate permite același calendar.

Franța oferă o lecție diferită. Parisul menține aproximativ 1.400 de militari la baza de la Cincu, în România, alături de artilerie, tancuri și sisteme de apărare antiaeriană Mamba (Le JDD). Avioanele Rafale franceze au doborât o dronă deasupra Letoniei la 8 iunie, demonstrând că alianța poate acționa rapid atunci când decide să o facă. Dar în spațiul public nu apare niciun pachet francez antidrone destinat litoralului românesc al Mării Negre. Trupele sunt aici, însă nu și instrumentele specifice de care România are cea mai mare nevoie.

Breșa pe care nimeni nu a numit-o

Nicio sursă publică nu arată ce radare, sisteme de bruiaj sau echipamente maritime antidrone vor ajunge în România, de la cine și când. După cum a notat El País, sisteme scumpe precum bateriile Patriot nu sunt concepute pentru a doborî drone care costă câteva mii de dolari. O singură rachetă interceptoare Patriot costă milioane; o Geran-2 costă mai puțin decât o mașină second-hand.

Consilierul prezidențial Cristian Diaconescu a avertizat că un răspuns de tip comunicat ar însemna că aliații nu au înțeles ce se întâmplă efectiv pe teren. Angajamentele politice ale NATO rămân ferme. Capacitatea de a le aplica împotriva amenințării de joasă altitudine care lovește acum România încă nu există. Iar deficitul de atenție agravează problema: când o dronă intră în spațiul aerian baltic, presa europeană tratează episodul ca pe un eveniment la nivelul alianței; când zeci de drone intră în spațiul aerian românesc de-a lungul mai multor luni, reacția este mai lentă și mai discretă. Achizițiile militare se fac pe calendare de ani. Dronele ajung zilnic.