România riscă €100 million pentru cărbune

România va menține în funcțiune trei grupuri energetice pe lignit după termenul de 31 august 2026, dată la care promisese Comisiei Europene că le va închide în schimbul banilor din PNRR. Pe 28 august, Guvernul a aprobat un memorandum prin care prelungește funcționarea Craiova 1 și 2 până la jumătatea lui 2027, iar Turceni 5 până la începutul lui 2028 (Libertatea, Spotmedia). În aceeași zi, ministrul portughez Castro Almeida a declarat că planul de redresare al Portugaliei este „total încheiat” (Observador, RTP). Același program european, același termen-limită, rezultate opuse.

Cum plătește RRF și de ce calendarul contează acum

Mecanismul de Redresare și Reziliență, programul post-pandemie al UE prin care statele membre primesc sute de miliarde de euro, nu funcționează ca o simplă decontare de facturi. Guvernele negociază în avans reforme și investiții precise, apoi primesc banii doar după ce dovedesc că le-au realizat (EUR-Lex, Consiliul UE). România s-a angajat să adopte o lege care blochează calendarul de eliminare a cărbunelui și să retragă fizic din sistem capacități pe cărbune și lignit până la 31 august 2026 (Agerpres).

România a încălcat ambele angajamente. Parlamentul a adoptat în august amendamente potrivit cărora grupurile pe cărbune pot fi închise doar după ce capacitățile de înlocuire cu emisii reduse sunt construite și funcționale (Agerpres). Aceasta răstoarnă legea decarbonizării pe care Comisia Europeană o evaluase deja și pentru care efectuase plăți. Separat, decizia Guvernului de a ține Turceni și Craiova în producție încalcă angajamentul de oprire fizică a capacităților. Bruxellesul respinsese deja, la începutul anului, o formulă prin care România reducea pe hârtie capacitatea licențiată fără să închidă efectiv grupurile (Economica.net).

Potrivit articolului 24 din regulamentul RRF, sancțiunea nu este o amendă clasică. Comisia Europeană suspendă integral sau parțial o plată, acordă guvernului timp să remedieze problema, iar dacă abaterea rămâne, reduce definitiv suma alocată (EUR-Lex). Premierul Ilie Bolojan a estimat costul amânării închiderii grupurilor pe cărbune la până la 100 mil. euro (Economica.net), deși nu este clar cum a ajuns Bruxellesul la această sumă. În etapele anterioare, România ar fi putut corecta încălcarea și retrimite documentația. La termenul final, spațiul de manevră dispare: ghidul de închidere al Comisiei cere ca toate măsurile să fie finalizate până la 31 august, cererile finale de plată să fie depuse până în septembrie, iar programul să fie închis juridic până în decembrie (Comisia Europeană). O suspendare decisă acum se transformă, practic, într-o pierdere permanentă.

Portugalia nu a livrat perfect. A ținut Bruxellesul în proces.

Portugalia a declarat finalizat planul său de redresare, în valoare de 21,9 mld. euro, și pregătește a zecea și ultima cerere de plată, după ce a primit deja aproximativ 79 % din alocare (ECO, Guvernul Portugaliei). Drumul până aici a inclus compromisuri. Lisabona a reprogramat aproximativ 516 mil. euro între investiții și a eliminat 85 de jaloane, în principal prin comasări administrative aprobate de Bruxelles înainte de termenul-limită (Guvernul Portugaliei, Sol). Țintele din sănătate și locuire au fost reduse. Portugalia a ajustat planul cu acordul Comisiei. România a schimbat unilateral termenii.

Cine plătește pentru menținerea cărbunelui

În România, câștigătorii pe termen scurt sunt termocentralele pe lignit, angajații lor și politicienii din bazinul carbonifer al Olteniei, care evită o oprire abruptă înainte ca noile capacități pe gaz și energie solară să fie disponibile (Libertatea). Pierzătorii sunt mai puțin vizibili, dar costul nu dispare. Dacă Bruxellesul taie plățile, proiectele finanțate prin PNRR pierd bani, iar contribuabilii români acoperă diferența prin împrumuturi mai mari sau prin tăieri de cheltuieli (ZF).

Cazul contează și dincolo de România, pentru că alte state dependente de cărbune, între care Polonia și Bulgaria, au propriile angajamente energetice în RRF (Euronews Poland, Investor.bg). Dacă Bruxellesul acceptă o amânare unilaterală la finalul programului, RRF devine mai ușor de tratat ca un contract renegociabil după încasarea banilor. Dacă reduce alocarea României, contribuabilii locali vor finanța decizia politică de a ține cărbunele în funcțiune. Calculul exact al Comisiei rămâne neclar, dar precedentul este simplu: jaloanele asumate fie costă bani când sunt încălcate, fie nu.