România riscă €4.5 billion pentru șase legi

România mai are timp până la 31 august să adopte șase legi de reformă, altfel riscă să piardă aproximativ 4,5 mld. euro din granturile europene pentru redresare (Libertatea). PSD, cel mai mare partid din Parlament, deține voturile fără de care aceste legi nu pot trece. Pe 13 iulie, liderul PSD, Sorin Grindeanu, a spus că partidul nu va coopera dacă premierul interimar Ilie Bolojan nu demisionează (Europa FM). Au mai rămas șase săptămâni. Banii există. Blocajul este la București.

De ce legile sunt problema principală

Mecanismul de Redresare și Reziliență, programul european de 723,8 mld. euro care finanțează refacerea economiilor UE după pandemie, nu funcționează ca o linie de credit deschisă. Fiecare stat a negociat cu Comisia Europeană o listă de reforme și investiții, iar fiecare tranșă de bani este legată de jaloane verificabile: adoptarea unei legi, construirea unui sistem, atingerea unui rezultat măsurabil. Plata vine doar după ce Comisia confirmă că jalonul a fost îndeplinit (EUR-Lex).

În cazul României, jaloanele rămase nu țin de șantiere, ci de legi care au nevoie de majoritate parlamentară: reforma salarizării în sectorul public, reguli de integritate pentru demnitari și funcționari, modificarea sistemului de stimulente din ANAF, plus schimbări privind cariera funcționarilor publici, urbanismul și decarbonizarea sistemelor de încălzire (Antena 3). Două dintre proiecte au căzut deja în Senat, pe 1 iulie, la o diferență de trei voturi (Romania Insider).

Ghidul Comisiei pentru închiderea mecanismului, publicat pe 30 aprilie, nu lasă marjă reală de întârziere. Toate jaloanele trebuie finalizate până la 31 august 2026. Ce se întâmplă după această dată nu mai poate fi luat în calcul. Cererile finale de plată trebuie depuse în septembrie, iar toate plățile trebuie executate până la 31 decembrie (ghidul Comisiei). După termen, Bruxellesul poate transforma reținerea temporară a banilor într-o anulare definitivă.

Banii ușori au venit primii, reformele grele au rămas la final

România a încasat 60,6 % din alocarea totală prin mecanismul de redresare. A patra tranșă, de 2,25 mld. euro, a fost plătită pe 23 iunie (Brussels Times, Financial Intelligence). Cifra ascunde însă un tipar cunoscut. Jaloanele mai ușoare, precum lansarea achizițiilor sau construirea unor structuri instituționale, au fost bifate primele. Reformele care ating salariile bugetare, administrația fiscală și regulile din serviciul public au fost împinse spre final.

Ministrul Investițiilor, Dragoș Pîslaru, a confirmat că Bruxellesul a aprobat planul de redresare renegociat al României. A adăugat însă că problema rămasă este capacitatea României de a livra reformele asumate (Digi24). Planul este agreat. Legile nu sunt adoptate.

Cine pierde, de fapt

Peste 5.300 de contracte legate de PNRR finanțează infrastructură locală, școli, spitale și proiecte municipale în toată țara. Ministrul Dezvoltării, Cseke Attila, le-a prelungit termenul până la 30 august și a avertizat că nu va exista o nouă prelungire (Capital). Dacă jaloanele de reformă nu sunt îndeplinite, aceste proiecte riscă suspendarea finanțării. Costul ajunge la oamenii care așteaptă o legătură rutieră, o școală modernizată sau un spital renovat.

România se află și în procedură de deficit excesiv, mecanismul disciplinar al UE pentru guvernele care se împrumută prea mult (Comisia Europeană). Asta reduce spațiul guvernului de a compensa eventualele granturi pierdute prin împrumuturi suplimentare.

Mecanismul poate funcționa atunci când politica internă produce decizii. Spania a primit luna aceasta aprobarea pentru a șasea plată, de 7,02 mld. euro, Comisia eliberând o parte din fondurile suspendate anterior și reținând în continuare 537 mil. euro pentru trei ținte nevalidate (Ministerul Finanțelor din Spania). Condiționalitatea a fost aplicată, iar banii au circulat. În cazul României, problema este alta. Bruxellesul nu blochează fondurile. Parlamentul de la București blochează reformele care le-ar debloca.

UE a construit mecanismul de redresare astfel încât promisiunile politice să nu valoreze nimic până nu devin legi sau proiecte finalizate, verificabile de Comisie. România testează acum ce se întâmplă când politica internă nu reușește să producă aceste fapte la timp. Suma de 4,5 mld. euro provine din descrierile Guvernului și ale presei române, nu dintr-o anexă publicată de Comisia Europeană, așadar expunerea exactă se poate modifica. Riscul, însă, este real. Este produs intern, iar termenul-limită nu așteaptă negocierile din coaliție.