România riscă €4.5 billion pe salarii

Parlamentul României are termen până la 31 august să adopte șase proiecte de reformă, inclusiv noua lege unitară a salarizării în sectorul public, altfel riscă să piardă peste 4,5 mld. euro din plățile rămase prin Mecanismul de Redresare și Reziliență, programul european care finanțează revenirea economică după pandemie în statele membre (Romania Insider, Rador). După această dată, Comisia Europeană poate reduce definitiv sumele alocate (Regulation (EU) 2021/241).

Legea salarizării este cea mai dificilă dintre cele șase reforme, pentru că scoate la suprafață tensiunea centrală a întregului program: România încearcă să deblocheze o tranșă unică de bani europeni printr-o lege care poate produce costuri permanente pentru buget.

Bani o singură dată, costuri permanente

România a promis reforma salarizării în schimbul fondurilor din PNRR. Bruxellesul virează banii doar dacă legea respectă acest angajament (Commission Romania RRP page, Council RRF explainer). A patra cerere de plată a României a fost deja afectată de o suspendare parțială, din cauza unor jaloane nerezolvate (European Commission).

Noua „lege unitară a salarizării” ar urma să înlocuiască sistemul actual, construit din acorduri și grile separate pentru profesori, medici, polițiști și funcționari, cu o singură grilă salarială, adică tabelul care stabilește salariile în funcție de post, vechime și sector. Nu se știe încă dacă varianta finală va reduce diferențele dintre salarii, va plafona veniturile mari, va majora salariile mici sau va amâna creșteri deja promise. Nicio grilă concretă nu a fost publicată.

Calculul coaliției

Legea salarizării a împărțit coaliția de guvernare pe o linie previzibilă. Premierul interimar Ilie Bolojan spune că PNL va vota varianta compatibilă cu cerințele Comisiei Europene, argumentând că doar această lege pune în joc 770 mil. euro din fondurile europene (Gândul, Agerpres). Cifra provine însă din declarații politice, nu dintr-un document public al Comisiei.

Lia Olguța Vasilescu, din PSD, susține că aplicarea noii legi ar costa statul de două ori mai mult decât câștigul obținut prin PNRR (Agerpres). Comparația pune laolaltă o creștere recurentă a cheltuielilor cu salariile și un transfer european unic, deci două categorii fiscale diferite. Problema de fond rămâne însă reală: dacă statul majorează permanent salarii pentru a încasa o singură tranșă de bani europeni, costul bugetar pe termen lung poate depăși beneficiul imediat.

Ministrul Muncii, Dragoș Pîslaru, spune că Executivul european a aprobat propunerea României de renegociere și promite „surprize plăcute” în proiectul revizuit, după ce sindicatele au respins varianta din mai (Rador). Ce înseamnă aceste surprize pentru salariile efective nu știe, deocamdată, nimeni în afara celor care scriu proiectul.

Cine suportă costul

Angajații din sectorul public sunt cei mai expuși și, în același timp, cei mai puțin informați. Nu știu dacă proiectul acceptabil pentru Comisia Europeană le va comprima salariile, va plafona veniturile mai mari sau va amâna majorări promise. Dacă legea trece într-o formă restrictivă, pierd angajații publici cu venituri mai ridicate. Dacă se blochează și plățile europene sunt înghețate, nota de plată ajunge la contribuabili. Guvernul ar trebui să finanțeze din bugetul național proiecte care urmau să fie acoperite din fonduri europene, într-un moment în care România se află deja în procedura de deficit excesiv, mecanismul disciplinar al UE pentru statele care se împrumută prea mult, ceea ce lasă puțin spațiu pentru datorie suplimentară (European Commission).

România nu este singura țară prinsă în această cursă contra cronometru. Bulgaria a avut aproximativ 100 mil. euro blocați pentru trei reforme incomplete, deși îndeplinise 23 din 26 de jaloane (24 Chasa). Polonia a aprobat o ultimă revizuire a planului său de redresare pentru a redirecționa banii către proiecte care pot fi finalizate înainte de același termen (Polish Ministry of Funds). Toate statele care au împins reformele dificile spre finalul calendarului se confruntă acum cu aceeași presiune politică, concentrată în câteva săptămâni.

Cazul României este mai vizibil pentru că PSD, cel mai mare partid al coaliției, condiționează cooperarea de o schimbare de leadership care nu are legătură directă nici cu salariile, nici cu bugetul. Parlamentul nu are de rezolvat o simplă problemă tehnică. Întrebarea este dacă o coaliție de guvernare poate separa disputa salarială de lupta pentru putere înainte ca banii să fie pierduți.