România riscă €770 million din PNRR

România a ajuns din nou în punctul în care o reformă internă blocată politic riscă să se transforme în bani europeni pierduți. Cele patru partide principale nu au reușit să se înțeleagă pe 26 august asupra reformei salarizării din sectorul public, cu cinci zile înainte ca fondul european de redresare post-pandemie să își închidă calendarul de reforme (Romania Insider, Bloomberg). Pentru a păstra 770 mil. euro sub formă de granturi, România ar trebui să adopte legea, președintele să o promulge, iar Comisia Europeană să aibă timp să verifice reforma până la 31 august. Scenariul nu mai este realist.

Cum funcționează plata și de ce s-a blocat

Mecanismul de redresare și reziliență al UE, fondul creat după pandemie pentru investiții și reforme în statele membre, plătește banii doar după ce Comisia Europeană confirmă că o țintă asumată a fost îndeplinită (European Commission, Council of the EU). România a inclus reforma salarizării bugetare în propriul plan ca una dintre aceste ținte.

Pe 16 august, Bucureștiul a trimis a cincea cerere de plată, în valoare de 2,84 mld. euro, care acoperă 75 de jaloane (Radio Romania International, Mediafax). Legea salarizării este inclusă în acest dosar aflat deja în evaluare.

În mod normal, când un stat ratează un jalon, Comisia poate suspenda o parte din plată și poate acorda guvernului șase luni pentru remediere. Dacă problema nu este rezolvată, suma se reduce definitiv (EUR-Lex). De această dată, calendarul de închidere al fondului elimină practic această fereastră. Toate jaloanele trebuie finalizate până la 31 august 2026, cererile finale trebuie depuse până la 30 septembrie, iar plățile trebuie făcute până la 31 decembrie (Commission closure guidelines, Brussels Times). O reformă adoptată prea târziu nu mai poate fi evaluată la timp. Nu există o perioadă de grație de șase luni când întregul fond se închide în patru luni.

Comisia Europeană nu a tăiat încă formal cei 770 mil. euro. La briefingul din 20 august, purtătorul de cuvânt Maciej Berestecki a indicat procesul de evaluare, fără să declare banii pierduți (Commission briefing). Calendarul lasă însă foarte puține căi de revenire.

Un sistem salarial stricat, fără acord politic pentru repararea lui

Legea salarizării trebuia să rezolve o problemă reală. Plata în sectorul public românesc este un amestec de salarii de bază, sporuri pe sectoare și excepții instituționale care produc diferențe mari între posturi comparabile (Adevărul). Reforma ar crea o grilă națională unică: fiecare funcție ar primi un coeficient aplicat unei valori de referință, astfel încât munca similară să fie plătită pe aceeași scară. Multe sporuri existente ar fi reduse sau eliminate, cu un plafon de aproximativ 20 % (Știrile ProTV). De aici și opoziția sindicatelor.

Problema fiscală a făcut acordul și mai greu. Variantele ministrului Dragoș Pîslaru au împins costul suplimentar de la un nivel inițial de 8 mld. lei spre aproximativ 12 mld. lei, iar Comisia Europeană a cerut României să explice cum va finanța diferența (Digi24). Fiecare leu peste anvelopa bugetară devine o cheltuială permanentă, nu un cost punctual. Datoria publică a României a depășit deja 60 % din PIB, iar Fitch menține țara la BBB-, ultima treaptă recomandată investițiilor, cu perspectivă negativă, ceea ce indică risc de retrogradare (Actmedia, SeeNews). Spațiul pentru o majorare salarială finanțată precar este redus.

PSD, PNL, USR și UDMR au găsit fiecare motive diferite să se retragă. Kelemen Hunor, liderul UDMR, a susținut că România nu ar trebui să legifereze doar pentru a satisface Bruxellesul. Sindicatele din educație au calificat proiectul drept lipsit de respect. Grefierii au amenințat că vor bloca instanțele începând cu 1 septembrie (RRI, Digi24).

Cine câștigă, cine pierde

Dacă cei 770 mil. euro se pierd, primii afectați sunt școlile, drumurile și proiectele locale pe care granturile din PNRR ar fi trebuit să le finanțeze. România ar trebui fie să se împrumute pentru a înlocui acești bani, la dobânzi influențate de un rating aflat aproape de categoria nerecomandată investițiilor, fie să renunțe la proiecte. A cincea cerere de plată trebuia să ducă absorbția granturilor spre 78 % din totalul de 13,57 mld. euro alocat României prin mecanismul de redresare (Agerpres). Un jalon ratat reduce această rată.

Câștigătorii pe termen scurt sunt partidele, care evită conflictul cu sindicatele înainte de alegeri, și toate grupurile care își păstrează excepțiile salariale dacă reforma moare. Comisia Europeană are și ea un interes instituțional: Bulgaria se confruntă cu propriile riscuri de reforme întârziate în zona legilor de guvernanță (Mediapool), iar aplicarea jalonului în cazul României ar arăta că sistemul de plată funcționează după regulile anunțate.

Sindicatele au un argument legitim: o grilă salarială făcută pe fugă poate fixa noi inechități, poate bloca salariile reale în spatele unor plafoane nominale și poate împinge finanțarea spre măsuri nepopulare, precum extinderea contribuțiilor de sănătate la pensionari (Gândul). Dar amânarea are propriul cost. România a pierdut deja 458,7 mil. euro într-o dispută anterioară privind o cerere de plată, recuperând doar 350,7 mil. euro (Agerpres). Tiparul devine familiar: politica internă transformă o reformă dificilă, dar gestionabilă, în bani europeni pierduți, iar nota de plată ajunge la comunitățile care așteaptă proiectele pe care acei bani trebuiau să le construiască.