Rosatom scapă de sancțiunile energetice

O fabrică germană de combustibil nuclear a primit luna trecută autorizația să producă componente pentru reactoare folosind tehnologie a statului rus. Guvernul german spune că se opune deciziei, dar nu are instrumente legale pentru a o bloca. Contradicția arată una dintre limitele regimului european de sancțiuni: Uniunea Europeană a renunțat la cărbunele rusesc, la cea mai mare parte a petrolului și la o parte importantă din gaz, dar a lăsat aproape neatins comerțul nuclear civil.

La 22 iulie, landul Saxonia Inferioară a aprobat extinderea fabricii de elemente combustibile de la Lingen, operată de o subsidiară a grupului francez Framatome. Extinderea permite producerea de ansambluri combustibile pentru reactoare VVER, un model sovietic folosit încă în centrale din Europa Centrală și de Est (Framatome, BMUKN). Producția depinde de licențe, tehnologie și utilaje furnizate de TVEL, divizia de combustibil nuclear a Rosatom, corporația nucleară de stat a Rusiei.

De ce Berlinul a aprobat o decizie pe care o contestă

Ministerul federal al Mediului a transmis că nu avea temei legal pentru un refuz. Legea germană privind energia atomică reglementează siguranța, nu geopolitica, iar sancțiunile europene actuale nu acoperă cooperarea nucleară civilă (BMUKN). Christian Meyer, ministrul Mediului din Saxonia Inferioară, a spus că implicarea rusă este greșită, dar că landul acționa sub supraveghere federală și nu putea respinge licența (NDR).

Autorizația include totuși restricții de securitate: limitarea accesului personalului Rosatom, separarea sistemelor IT și verificări ale echipamentelor hardware (ZEIT). Germania încearcă să controleze implicarea rusă, nu să o elimine.

Explicația pentru care UE nu a închis această breșă este dublă: una ține de tehnologie, cealaltă de politică.

Combustibilul nuclear nu este o marfă care poate fi înlocuită rapid, cum este țițeiul. Un ansamblu combustibil este o componentă proiectată pentru un anumit reactor, autorizată de autoritatea națională de reglementare și introdusă în centrală după un calendar fix. Framatome estimează că în UE funcționează 19 reactoare VVER (Framatome). Înlocuirea combustibilului de origine rusă cere proiecte noi, ansambluri de test și aprobări pentru fiecare centrală, într-un proces care durează ani.

Bariera politică este mai simplă: sancțiunile UE cer unanimitate, potrivit articolului 31 din Tratatul Uniunii Europene (EUR-Lex). Un singur guvern poate bloca întregul pachet. Péter Szijjártó, ministrul ungar de Externe, a spus că sancțiunile nucleare ar pune în pericol extinderea centralei Paks II, un proiect condus de Rosatom și susținut printr-un credit de stat rusesc de până la 10 mld. euro (Agenzia Nova, World Nuclear Association).

Unde se află dependența reală

Influența Rusiei este mai puternică nu la nivelul uraniului brut, ci în etapele de procesare. Potrivit Agenției de Aprovizionare Euratom, Rusia a furnizat aproximativ 15,6 % din uraniul natural folosit de UE în 2024, dar circa 22,4 % din serviciile de conversie, adică transformarea minereului de uraniu într-un gaz adecvat îmbogățirii, și 23,5 % din serviciile de îmbogățire, procesul prin care crește concentrația materialului fisionabil necesar funcționării unui reactor (Euratom Supply Agency, S&P Global). Aceste etape intermediare sunt mai greu de înlocuit, pentru că doar câteva instalații la nivel mondial le pot realiza la scară mare.

Țările care operează reactoare VVER se împart în trei categorii. Cehia și Bulgaria sunt deja în proces de schimbare: Temelin a primit ultima livrare TVEL la sfârșitul lui 2024, iar unitatea 5 de la Kozlodui folosește combustibil Westinghouse (Seznam Zprávy, Sega). Slovacia are contracte semnate cu furnizori occidentali, dar acestea nu sunt încă implementate integral pentru toate cele cinci reactoare, iar energia nucleară asigură aproximativ 62 % din electricitatea țării, ceea ce lasă puțin spațiu pentru întreruperi (Reuters, World Nuclear Association). Ungaria nu a autorizat încă niciun combustibil occidental pentru Paks; primele ansambluri alternative ale Framatome sunt așteptate în jurul anului 2028 (Atlatszo).

Franța complică tabloul dinspre partea furnizorilor. Reuters a relatat că Franța a importat din Rusia 39 % din uraniul său îmbogățit în 2025 (Reuters). Orano, compania franceză din ciclul combustibilului nuclear, preferă cote în scădere treptată în locul unei rupturi rapide, în timp ce Framatome ar putea câștiga contracte pentru combustibil VVER prin extinderea de la Lingen. Parisul este simultan susținător al diversificării și beneficiar al situației actuale.

Argumentul economic pentru termene-limită

Statele Unite au ales deja o cale intermediară. Washingtonul a interzis în 2024 importurile de uraniu rusesc, dar a permis derogări temporare acolo unde alternativele nu sunt încă disponibile (Congress). UE nu a pus pe masă o propunere echivalentă, deși s-a angajat prin REPowerEU să elimine dependența energetică de Rusia (European Commission).

Westinghouse, Framatome și capacitățile europene de îmbogățire legate de Urenco ar câștiga contracte și un motiv mai clar să investească în capacitate nouă. Incertitudinea privind direcția UE frânează deja deciziile de investiții la Urenco (Reuters). Rosatom ar pierde venituri. Budapesta ar pierde pârghie diplomatică.

O interdicție imediată și totală ar fi riscantă, pentru că unele reactoare nu pot funcționa încă pe combustibil nerusesc. Lipsa oricărei interdicții menține Rosatom integrată în infrastructura energetică europeană pentru încă un deceniu. Datele indică o a treia variantă: termene obligatorii, calibrate în funcție de momentul în care fiecare reactor poate trece efectiv la alt combustibil, cu derogări pentru cazurile în care tranziția nu este încă posibilă. Fără un astfel de calendar, Europa continuă să sancționeze energia rusă în timp ce autorizează, în paralel, cooperarea nucleară cu Rusia.