Rusia pregătește 115,000 de militari la graniță

Imagini din satelit analizate într-o investigație comună suedeză, norvegiană, daneză și baltică arată că Rusia accelerează construcțiile militare în mai multe puncte, din Arctica până la Marea Baltică. Cel puțin 16 dintre cele 19 situri militare monitorizate au devenit mai luminoase în ultimul an, potrivit analizei luminilor nocturne, iar la Pecenga, Petrozavodsk, Luga și Baltiisk se văd barăci noi, depozite de muniție și zone pentru concentrarea vehiculelor militare (SVT). Datele nu indică un atac iminent. Arată însă că reorganizarea militară a Rusiei capătă formă fizică, iar întrebarea devine dacă NATO poate întări culoarul de întărire din Germania până la frontiera arctică a Finlandei înainte ca aceste facilități să fie umplute cu trupe.

Ce aduc în plus sateliții

Investigația realizată de SVT, NRK, DR și Delfi urmărește un arc de construcții de la Peninsula Kola până la exclava Kaliningrad. Siturile nu sunt descoperiri noi: reînființarea Districtului Militar Leningrad și extinderea unităților rusești din apropierea Finlandei erau deja cunoscute (Arctic Today). Probele din satelit confirmă însă că planurile sunt puse în operă simultan în mai multe locuri, iar lucrările s-au intensificat după aderarea Suediei și Finlandei la NATO.

Cifrele privind trupele trebuie citite cu prudență. Comandantul armatei finlandeze, Pasi Välimäki, a spus că forțele ruse din apropierea Finlandei ar putea crește de la aproximativ 20.000 la circa 80.000 după războiul din Ucraina (GP, Meduza). Cifra de 115.000 descrie capacitatea infrastructurii proiectate în toate siturile monitorizate, nu numărul militarilor deja desfășurați (Militarnyi, SVT). Șeful serviciului suedez de informații militare, Thomas Nilsson, a descris consolidarea drept o amenințare serioasă, dar a vorbit despre o structură care poate fi ocupată după ce războiul din Ucraina o va permite. Generalul-maior danez Brian Nissen a evaluat amenințarea imediată ca fiind redusă (Berlingske).

Rusia toarnă beton acum. Capacitatea de a aduce trupe în aceste facilități depinde însă de un război pe care nu l-a încheiat.

Linia întâi a NATO se mișcă mai repede decât spatele frontului

Răspunsul NATO a venit cu câteva zile înainte de publicarea investigației. La 6 iunie, Forward Land Forces Finland și-a început operațiunile: un grup de luptă condus de Suedia, cu aproximativ 600 de militari staționați la Boden, în Suedia, și un element multinațional de comandament la Rovaniemi, în Finlanda, ambele aflate sub autoritatea comandantului suprem aliat al NATO (Guvernul Finlandei, NATO). Forța este concepută să poată fi extinsă la nivel de brigadă și desfășurată rapid în Finlanda.

Poziția Finlandei este una de întărire, nu de panică. Un cercetător al Institutului Finlandez a notat că extinderea de la Petrozavodsk, luată separat, nu este „deosebit de semnificativă” pentru securitatea Finlandei, deoarece Helsinki și NATO luaseră deja în calcul reînarmarea Rusiei în procesul de aderare (Yle).

Germania: gâtul de sticlă din spatele liniei întâi

Problema mai dificilă se află mai în spate. Germania nu este stat de linie întâi, dar flancurile estic și nordic nu pot fi întărite fără căile ferate, drumurile și spațiul aerian german. Luftwaffe a exersat recent folosirea aeroportului civil din Hamburg ca nod logistic de război pentru apărarea aeriană din nord (Bundeswehr). O brigadă de luptă importantă este staționată permanent în Lituania, prima desfășurare de acest tip a Bundeswehr pe fost teritoriu sovietic, cu atingerea capacității operaționale complete planificată pentru 2027 (Süddeutsche Zeitung).

Germania își propune să aibă cea mai puternică armată convențională din Europa, dar vorbește despre acest obiectiv în orizontul anului 2039. În prezent, se află în jurul locului al unsprezecelea între statele europene din NATO după cheltuielile de apărare ca pondere în PIB (ZDFheute). Danemarca, în schimb, investește 2,1 mld. coroane în noi capabilități după incidente cu drone, tratând strâmtorile și podurile sale ca puncte de blocaj ale NATO, nu doar ca infrastructură internă (BT).

Diferența dintre desfășurările avansate ale NATO și lanțul logistic din spatele lor este locul unde se află, în practică, marja de apărare a Europei. Statele de linie întâi, Finlanda, țările baltice și Suedia, se integrează rapid. Statele de tranzit, mai ales Germania, testează infrastructura civilă pentru uz militar, dar construiesc capacitate într-un calendar măsurat în decenii. Șantierele militare ale Rusiei funcționează după un ceas mai scurt. Betonul se întărește deja.