Rusia grăbește dosarul Euroclear de €217 billion

O instanță de la Moscova a dispus pe 27 mai executarea accelerată a unei creanțe de 18,2 trilioane de ruble, aproximativ 217 mld. euro, formulată de banca centrală a Rusiei împotriva Euroclear, casa de clearing cu sediul la Bruxelles prin care se decontează cea mai mare parte a tranzacțiilor transfrontaliere cu titluri din Europa (The Moscow Times). Decizia permite Moscovei să ceară plata imediată, fără să aștepte parcursul normal al apelurilor. Euroclear respinge complet jurisdicția rusă și spune că pretențiile „nu sunt recunoscute în dreptul UE” (Meduza). În afara Rusiei, hotărârea are efecte juridice foarte limitate: Moscova nu are un tratat bilateral de executare cu Belgia și nu dispune de un mecanism prin care să pună sechestru pe activele Euroclear, aflate integral în UE (HCCH Status Table). Ceea ce produce, însă, este încă un strat de incertitudine juridică peste o situație deja complicată. Iar această incertitudine servește intereselor Moscovei.

Câștigul discret al Belgiei

Euroclear deține 200 mld. euro în active rusești înghețate, adică 93 % din totalul activelor de acest tip aflate în UE (Belga News Agency). Aceste active generează venituri foarte mari din dobânzi: 6,9 mld. euro în 2024, nivel care a coborât la 5 mld. euro în 2025, pe măsură ce BCE, Banca Centrală Europeană care stabilește dobânzile pentru zona euro, a redus ratele (Euroclear 2025 Results, VRT NWS).

UE preia cea mai mare parte a acestor bani printr-o „contribuție pe profiturile excepționale” de 99,7 %, adică o taxă obligatorie aplicată veniturilor extraordinare obținute de Euroclear din activele înghețate. Până acum, aproximativ 6,6 mld. euro au fost transferate Ucrainei (compensation.com.ua). Belgia păstrează însă impozitul pe profitul plătit de Euroclear pentru aceste venituri, estimat la circa 1,7 mld. euro doar în 2024, potrivit a cinci diplomați europeni citați de RBC Ukraine. Acești bani intră în bugetul belgian, nu în cel al Ucrainei.

Atât Belgia, cât și Euroclear au de câștigat dacă înghețarea continuă în forma actuală: activele rămân blocate, dobânzile curg, iar taxele sunt colectate. Confiscarea integrală a principalului, susținută de Țările de Jos, Polonia și statele baltice, ar opri complet acest flux de venituri. Premierul belgian Bart De Wever cere „garanții financiare nelimitate” din partea UE înainte să accepte discutarea confiscării, o condiție greu de imaginat în practică (EU Today).

Procesele care produc ceață juridică

Moscova derulează procese paralele tocmai pentru a adânci incertitudinea juridică. Dincolo de hotărârea rusă, imposibil de executat în UE în forma actuală, banca centrală a Rusiei a depus două contestații la Tribunalul Uniunii Europene de la Luxemburg. Una vizează regulamentul din decembrie 2025 prin care activele au fost înghețate pe termen nedeterminat. Cealaltă atacă regulamentul din februarie 2026 care direcționează veniturile din dobânzi către Ucraina (Courthouse News, Kyiv Independent). Nu sunt așteptate decizii înainte de sfârșitul lui 2027.

Șansele ca aceste acțiuni să reușească par reduse. Strategia este întârzierea. Fiecare proces aflat pe rol oferă statelor membre prudente încă un motiv să evite pasul decisiv: confiscarea principalului.

Eroziunea reală este matematică

Rata depozitelor BCE, dobânda pe care băncile comerciale o primesc pentru depozitele overnight la banca centrală și care ancorează randamentele pe termen scurt din zona euro, este acum de 2,00 %, față de vârful de 4,00 % (ECB). Fiecare reducere de 25 de puncte de bază taie aproximativ 485 mil. euro din dobânzile anuale generate de activele înghețate.

Programul G7 de împrumuturi ERA de 50 mld. dolari, Extraordinary Revenue Acceleration, prin care Ucraina primește credite rambursate din dobânzile produse de activele rusești înghețate, a fost construit pe ipoteza că aceste venituri vor rămâne solide (White House ERA briefing). La dobânzile actuale, venitul anual s-a înjumătățit deja față de nivelul din 2024.

Dacă ratele scad și mai mult într-o perioadă de încetinire economică, UE ajunge în fața unei alegeri incomode: fie emite mai multă datorie comună pentru a acoperi diferența, variantă respinsă de Țările de Jos, fie confiscă în cele din urmă principalul, variantă blocată de Belgia. Ceața juridică produsă de Rusia nu trebuie să câștige în instanță. Este suficient ca Europa să continue să se certe cu ea însăși, în timp ce dobânzile se subțiază.