Cosmos 2546, sursa bruiajului GPS

Undeva deasupra Europei, la aproximativ 36.000 de kilometri altitudine, un satelit militar rus trimite spre Pământ un impuls de energie radio. Durează mai puțin de cinci secunde. Harta de pe telefon se blochează pentru o clipă și își revine. Un pilot aflat în apropiere de Varșovia vede un avertisment scurt pe ecranul din cockpit, apoi semnalul revine. O navă cargo din Marea Baltică ezită pentru o clipă pe pilot automat.

Aceste impulsuri invizibile apar deasupra Europei din octombrie 2019. Până săptămâna trecută, nimeni nu putuse demonstra de unde vin. Cercetătorii le-au legat acum de sateliți militari ruși, scoțând la suprafață o formă de bruiaj GPS orbital pe care instituțiile europene de securitate nu au recunoscut-o public.

Triangularea fulgerului din spațiu

Studiul, intitulat „Chasing Lightning”, a analizat șapte ani de date de la 165 de stații GPS de referință operate de International GNSS Service și arhivate de NASA. Echipa condusă de Todd Humphreys, de la Universitatea Texas, a identificat 75 de zile distincte în care semnalul GPS a căzut brusc și simultan în stații aflate din Svalbard până în Spania și Groenlanda. Fiecare episod a durat între trei și cinci secunde.

Simultaneitatea este elementul central. Niciun emițător terestru, nici măcar instalația rusă cu 36 de antene din Kaliningrad, nu poate acoperi dintr-odată o zonă atât de mare. Sursa trebuia să fie în spațiu.

Dovada a venit în februarie 2026, când două stații de urmărire foarte sensibile, din Amsterdam și Trondheim, au captat același impuls. Semnalul a ajuns în Norvegia cu 139 de microsecunde mai devreme. Este echivalentul măsurării tunetului din două locuri diferite pentru a localiza fulgerul. Diferența de timp definește o suprafață în spațiu pe care trebuie să se afle sursa. Comparată cu toți sateliții urmăriți pe orbită, potrivirea a apărut într-un singur caz: Cosmos 2546, un satelit militar rusesc de avertizare timpurie (arXiv:2606.03673, Boston Globe). Alinierea a fost precisă până la 200 de metri. GMV, compania spaniolă care este principalul contractor al Agenției Spațiale Europene pentru Galileo, a făcut o investigație separată și a ajuns la aceeași concluzie.

Un semnal cu program

Interferența atinge vârful la 1.577,5 MHz, aproape de frecvența civilă GPS, cu suficientă putere pentru a suprima simultan GPS, Galileo și BeiDou, sistemul chinezesc, fără să afecteze GLONASS, sistemul rusesc. Episoadele se concentrează în zile lucrătoare, în timpul programului de lucru european. O defecțiune aleatorie nu respectă calendarul.

Studiul este un preprint, deci nu a trecut încă prin evaluare colegială, iar cercetătorii admit că nu pot confirma intenția. Totuși, primul episod înregistrat a avut loc în octombrie 2019, la o lună după ce primul satelit operațional EKS al Rusiei a ajuns pe orbită. EKS este rețeaua rusă de avertizare timpurie pentru detectarea rachetelor, iar sincronizarea este greu de tratat ca simplă coincidență.

Două straturi ale aceleiași probleme

Atenția europeană s-a concentrat până acum pe interferențele continue de la sol, în special din Kaliningrad, care pot devia drone și perturba transportul maritim ore întregi. Impulsurile orbitale sunt altceva: mai scurte, mai greu de contracarat și capabile să afecteze simultan arii mult mai mari. Pe 5 iunie, o dronă maritimă ucraineană a pierdut contactul cu operatorii și s-a autodistrus în portul Constanța, după o perioadă prelungită de interferențe GPS. Platformele de monitorizare din surse deschise au măsurat interferențe la 200 % față de nivelul de referință în orele anterioare. Acest tip de perturbare susținută vine de la emițătoare terestre.

Impulsurile de cinci secunde venite de la satelit nu prăbușesc drone. Efectul este mai subtil: reduc încrederea în navigația prin satelit la scară continentală. Datele EUROCONTROL din august 2024 arătau că aproximativ 1.500 de zboruri pe zi se confruntau cu perturbări GPS. Finlanda a raportat singură 1.200 de incidente într-un an, față de 239 în anul precedent. Avioanele pot continua zborul pentru că piloții au la dispoziție navigație inerțială. Însă degradarea repetată, greu de demonstrat în timp real, lovește în sistemele pe care se sprijină sincronizarea, logistica și transportul modern.

Nouă ani fără scut

Principala măsură europeană de protecție, protocolul de autentificare OSNMA al Galileo, a devenit operațională în iulie 2025. Acesta verifică dacă un semnal de navigație vine de la un satelit real, nu de la un emițător fals aflat la sol. OSNMA nu rezolvă însă această problemă, pentru că apără împotriva spoofingului, adică semnale false, nu împotriva bruiajului, care înseamnă suprimarea semnalului.

Soluția tehnică vizată este Céleste, o constelație planificată pe orbită joasă, care ar urma să transmită semnale mai puternice și mai greu de acoperit. Agenția Spațială Europeană a lansat doi demonstratori în martie 2026, care au transmis primul semnal de navigație pe 8 aprilie. Constelația operațională este așteptată în jurul anului 2035.

Rămâne astfel o fereastră de nouă ani fără o apărare eficientă împotriva bruiajului orbital. Regatul Unit și Franța desfășoară eLoran, un sistem terestru de rezervă, de mare putere, rezistent la interferențele venite din spațiu, dar restul continentului nu are un calendar ferm. Întrebată despre acuzații, Rusia a cerut Europei „să prezinte măcar niște dovezi”. Cercetătorii tocmai le-au prezentat. Întrebarea practică este dacă Europa va trata subiectul ca pe o curiozitate academică sau ca pe o urgență de infrastructură.