Rusia lovește stațiile electrice ucrainene

Ministerul rus al Apărării a anunțat la 30 august că pregătește „atacuri masive” asupra infrastructurii energetice a Ucrainei, prezentând decizia drept răspuns la loviturile ucrainene împotriva rafinăriilor rusești (Euronews, The Irish Times). Comunicatul nu a indicat o dată, o listă de ținte sau tipurile de arme care ar urma să fie folosite. Amenințarea Moscovei este însă credibilă pentru că Rusia a demonstrat, în ultimele două ierni, că poate lovi exact acele părți ale sistemului energetic ucrainean pe care banii europeni, echipamentele de rezervă și apărarea antiaeriană nu le pot readuce rapid în funcțiune.

Unde a învățat Rusia să lovească

Schimbarea față de iarna trecută ține mai ales de alegerea țintelor. Aproape 60 % dintre atacurile rusești verificate asupra infrastructurii energetice, între octombrie 2025 și aprilie 2026, au vizat stații electrice mai mici, față de 31 % în iarna anterioară (The Washington Times). Diferența contează pentru că Ucraina are aproximativ 120 de stații mari de înaltă tensiune. Acestea pot fi protejate individual și acoperite mai ușor de apărarea antiaeriană. Nodurile mai mici de distribuție sunt însă de ordinul miilor. Niciun sistem antiaerian nu le poate acoperi pe toate.

Rusia folosește cunoașterea detaliată a rețelei ucrainene, construită în mare parte în perioada sovietică, pentru a decupla producătorii de energie de consumatori și pentru a încetini reparațiile (IEA). OSW, centrul polonez de analiză în domeniul securității, a constatat că sezonul rece 2025–2026 a fost primul în care Rusia a perturbat la scară largă sistemele centralizate de termoficare, transformând penele de curent în întreruperi de căldură, apă și salubritate (OSW). Campania nu mai urmărește doar să taie electricitatea. Ținta este funcționarea de bază a orașelor.

Escaladarea are loc de ambele părți. Volodimir Zelenski a ordonat la 29 august triplarea atacurilor cu drone cu rază lungă împotriva Rusiei, până la 1.000 pe zi (The Guardian). Forțele ucrainene au lovit rafinării rusești de cel puțin 21 de ori în august, inclusiv instalația Kirishi, lângă Sankt Petersburg (NV). Anunțul Moscovei trebuie citit simultan ca amenințare de represalii și ca instrument de presiune înaintea iernii.

Trei instrumente, toate cu blocaje

Europa are trei modalități prin care poate ajuta Ucraina să treacă printr-o nouă campanie împotriva energiei. Fiecare are limite care contează mai mult decât anunțurile politice.

Prima este importul de electricitate. Rețeaua Ucrainei este sincronizată cu cea a Europei continentale din martie 2022, ceea ce permite fluxuri de energie prin interconexiunile cu Slovacia, Ungaria, România și Polonia. Cantitatea pe care Ucraina o poate cumpăra și primi efectiv este de aproximativ 2,1 GW (Green Deal Ukraina). În februarie 2026, importurile au atins un record de 1.262,8 GWh, folosind aproape 90 % din capacitatea disponibilă (DiXi Group). Această linie de sprijin este reală, dar limitată: importurile nu pot înlocui centrale electrice distruse.

Al doilea instrument este lanțul de reparații. Comisia Europeană spune că sprijinul acordat până acum a inclus peste 7.000 de transformatoare, șase autotransformatoare, peste 11.000 de generatoare și mii de componente electrice (European Commission, EEAS). La 24 august, Comisia a aprobat 6,1 mld. euro pentru apărarea antiaeriană și antirachetă a Ucrainei (European Commission). Dar o reuniune a donatorilor din iunie a consemnat că Fondul de sprijin pentru energia Ucrainei era deja alocat integral, în timp ce necesarul nefinanțat pentru iarnă depășea 650 mil. euro (energy.ec.europa.eu). Blocajul fizic este și mai sever: transformatoarele mari, de 330–750 kV, au nevoie de 12–18 luni pentru a fi produse (DIIS). Banii pot ajunge în câteva săptămâni. Echipamentele funcționale nu.

Al treilea instrument este apărarea antiaeriană, iar aici decalajul este cel mai mare. Zelenski a spus la 8 august că există un acord cu Statele Unite pentru livrări lunare de interceptori Patriot, dar volumele rămân insuficiente (Euromaidan Press). Un sistem suedezo-danez de apărare antiaeriană cu rază scurtă nu va ajunge mai devreme de 12 luni (regeringen.se).

Cursa înlocuirilor

Răspunsul nordic și baltic este cel mai concret. Suedia a angajat în iunie aproape 1,5 mld. coroane suedeze (circa 130 mil. euro) pentru aprovizionarea energetică a Ucrainei, prin generatoare, baterii și activități ale Agenției Internaționale pentru Energie Atomică legate de siguranța nucleară (regeringen.se). Lituania a livrat la 28 august 28,31 tone de echipamente de rețea către Kiev și Jîtomîr, inclusiv transformatoare și echipamente de protecție la supratensiune (Ukrainska Pravda, Censor.NET). Finlanda a alocat 40 mil. euro pentru PURL, un mecanism de achiziții al NATO prin care sunt cumpărate echipamente americane de apărare antiaeriană pentru Ucraina (defmin.fi).

Avantajul Rusiei este timpul. Europa poate finanța Ucraina mai repede decât poate produce transformatoare sau extinde apărarea antiaeriană peste mii de ținte mici. Dacă interceptorii și echipamentele de rețea ajung înainte ca atacurile susținute să înceapă, acest avantaj se reduce. Ciclurile de producție sugerează însă că nu se va reduce suficient.