Depozitul nuclear Chernobyl, lovit de dronă rusă

La ora 02:10, pe 7 iunie, o dronă rusească Shahed a lovit clădirea de recepție a Instalației Centralizate de Stocare a Combustibilului Nuclear Uzat din Ucraina, depozitul aflat în zona de excludere de la Cernobîl unde sunt păstrate elemente de combustibil folosit în reactoare. Nu au fost înregistrate scurgeri radioactive. Un incendiu de mici dimensiuni a fost stins în mai puțin de o oră. Rafael Grossi, directorul general al Agenției Internaționale pentru Energie Atomică, a calificat atacul drept „profund îngrijorător”, precizând că material nuclear era depozitat „la doar câțiva metri de clădirea atacată” (Infobae). Polonia a ridicat avioane de luptă, iar armata sa a tratat incidentul ca pe o amenințare reală. Dreptul internațional umanitar, în forma actuală, nu oferă protecție specifică instalației lovite.

Ce a ratat drona

Clădirea lovită este o hală logistică de recepție, prin care containerele cu combustibil ajung înainte să fie transferate în spațiile de stocare. Energoatom, operatorul nuclear al Ucrainei, a confirmat că în interior nu se afla combustibil uzat în momentul impactului. Monitoarele de radiații din Polonia nu au indicat modificări ale nivelului de fond. Nu au fost răniți angajați.

Rămâne neclar cât de aproape a fost explozia de materialul nuclear depozitat. Grossi a vorbit despre „metri”, dar nu a fost publicată nicio măsurătoare independentă. AIEA a trimis o echipă de inspecție la fața locului. La 8 iunie, concluziile nu erau încă publice. Diferența dintre o detonare la cinci metri și una la o sută de metri de containere sigilate cu combustibil uzat schimbă complet evaluarea riscului, iar doar inspectorii pot clarifica acest lucru.

O breșă juridică rămasă neatinsă din 1977

Dreptul internațional umanitar are o singură regulă care protejează explicit instalațiile nucleare în timp de război: articolul 56 din Protocolul adițional I la Convențiile de la Geneva, tratatul din 1977 privind conduita în conflictele armate. Textul protejează împotriva atacurilor „centralele nucleare electrice”. O instalație de stocare a combustibilului uzat nu produce electricitate. În lectura strictă a tratatului, ea rămâne în afara articolului 56.

Convenția privind protecția fizică a materialelor nucleare, celălalt acord internațional relevant, exclude explicit situațiile de conflict armat.

Astfel, aproape întregul ciclu al combustibilului nuclear din afara reactoarelor aflate în funcțiune rămâne fără protecție specifică. Uzinele de îmbogățire, reactoarele de cercetare, depozitele de combustibil uzat: niciuna dintre aceste instalații nu are un scut juridic obligatoriu în vreme de război. Breșa depășește cazul Ucrainei. Statele membre ale Uniunii Europene operează propriile instalații de combustibil uzat, uzine de reprocesare și reactoare de cercetare. Dacă atacarea unor obiective nucleare care nu sunt reactoare nu intră sub o interdicție juridică precisă, absența regulii poate deveni precedent în orice conflict viitor.

Articolul 56 alineatul 6 cere statelor să „încheie acorduri suplimentare pentru a oferi protecție adițională” instalațiilor care conțin material nuclear. Clauza a rămas inactivă de la intrarea în vigoare a tratatului. Niciun stat, nicio instituție a UE și niciun organism internațional nu a acționat în baza ei.

Presiunea pentru o clarificare crește. O dronă s-a prăbușit în zona de excludere de la Cernobîl pe 8 mai, provocând un incendiu forestier de amploare. Acum, o dronă a explodat în interiorul perimetrului unui complex de stocare a combustibilului uzat. Fiecare incident se apropie mai mult de materialul nuclear propriu-zis.

Ce poate face AIEA și ce nu poate face

Atacul a avut loc cu o zi înainte ca Consiliul guvernatorilor AIEA, organul decizional al agenției format din 35 de membri, să se reunească la Viena. Ucraina a cerut ca incidentul să fie inclus pe agendă.

Capacitatea Consiliului de a impune consecințe este limitată structural. AIEA nu poate adopta sancțiuni. Poate documenta, condamna și sesiza Consiliul de Securitate al ONU, unde Rusia are drept de veto. Cele „șapte piloni indispensabili ai siguranței nucleare” formulați de Grossi în 2022, un cadru pentru protejarea siturilor nucleare în conflicte, stabilesc principii, dar nu au forță juridică.

Reacția Poloniei arată și o breșă în felul în care sistemele europene procesează un asemenea eveniment. Forțele armate poloneze au tratat atacul ca pe o posibilă amenințare militară și au ridicat avioane de luptă. Sistemele transfrontaliere de alertă nucleară ale UE, construite după dezastrul de la Cernobîl din 1986, se activează însă atunci când cresc nivelurile de radiații. Măsurătorile au rămas normale. Sistemul a funcționat conform proiectării sale. Nu a fost gândit pentru scenariul în care o armă explodează în interiorul unui complex cu materiale nucleare fără să producă o eliberare radioactivă.

Raportul de inspecție al AIEA ar putea obliga Europa să formuleze întrebarea direct: infrastructura de urgență nucleară pleacă de la premisa că pericolul și radiația sunt același lucru. O dronă care cade la câțiva metri de combustibil uzat, fără scurgere radiologică, intră într-o categorie pe care sistemul nu o recunoaște.

Rezultatul reuniunii Consiliului guvernatorilor nu este încă public. Niciun stat membru al UE nu a semnalat că ar fi dispus să invoce articolul 56 alineatul 6. Clauza care cere protecție mai largă pentru siturile nucleare există din 1977. Niciun guvern nu a folosit-o.