Rusia raționalizează benzina după atacuri

Atacurile ucrainene asupra rafinăriilor și rutelor de transport au împărțit economia energetică a Rusiei în două: țițeiul continuă să circule, dar combustibilul utilizabil nu mai ajunge în cantități suficiente la benzinării, ferme sau unități de pe front. Moscova a interzis exporturile de combustibil, a scos rezerve de urgență pe piață și a admis public existența unui deficit. Al treilea mare producător mondial de țiței raționalizează benzina.

Țițeiul nu este combustibil

Petrolul din zăcământ nu are valoare operațională până când o rafinărie nu îl transformă în benzină, motorină sau kerosen, iar camioanele ori conductele nu îl duc mai departe. Rusia avea această capacitate, dar marja de siguranță era mai mică decât părea. Înaintea atacurilor, producea aproximativ 41 mil. tone de benzină pe an, la o cerere internă de circa 36 mil. tone (Meduza). Exista o rezervă, dar una îngustă.

Atacurile ucrainene cu drone și rachete au consumat această rezervă. În iunie, volumul procesat de rafinării, adică țițeiul transformat efectiv în combustibil, a scăzut cu 25 % față de anul anterior, la 3,95 mil. barili pe zi, iar producția de benzină a coborât cu 17 % (AP). Reuters, citând surse din industrie, a relatat că producția de benzină acoperă acum aproximativ 65 % din cererea sezonieră. Este o estimare, dar reacția Moscovei confirmă direcția: guvernul a interzis exporturile de combustibil, a eliberat rezerve strategice, a reprogramat lucrările de mentenanță în rafinării și a permis producția de carburant de calitate mai slabă (The Star/Xinhua, TASS).

Vicepremierul Alexander Novak a invocat inițial „reparații neprogramate”. Apoi a recunoscut problema: „Trebuie să admitem că există probleme și un deficit din cauza atacurilor.” A mai spus că achizițiile de panică au crescut cererea cu 20–30 %, adăugând stocarea preventivă peste deficitul fizic (TASS). Un guvern care interzice exporturile de combustibil acceptă să piardă venituri în valută pentru a împiedica prăbușirea aprovizionării interne.

Cine primește combustibil și cine nu

Deficitul nu se distribuie egal. Prețurile angro, adică prețurile pentru volume mari plătite pe piață de traderi și de benzinăriile independente, se tensionează înainte ca prețurile de la pompă să se ajusteze integral. Primele lovite sunt stațiile independente, care cumpără combustibil pe piața deschisă. Companiile petroliere integrate vertical, precum Rosneft și Lukoil, pot redirecționa livrările către propriile rețele de retail (Meduza). Fermierii, transportatorii și regiunile îndepărtate dependente de motorină resimt cel mai dur presiunea.

Motorina contează mai mult decât benzina pentru efortul de război. Alimentează camioanele militare, echipamentele grele, logistica feroviară și agricultura care susține atât armata, cât și bugetul. În mod normal, Rusia exportă excedentul de motorină, obținând venituri și spațiu fiscal. Când capacitatea de rafinare scade, statul trebuie să aleagă între front, ferme și șoferii civili (Business Insider Polska, RMF24). Datele disponibile nu arată încă dacă armata rusă este constrânsă de lipsa combustibilului sau dacă este protejată, în timp ce civilii absorb deficitul.

Ce urmărește Europa

Pentru majoritatea capitalelor din Uniunea Europeană, evoluția confirmă că presiunea asupra segmentului de procesare și distribuție din economia rusă funcționează. Ungaria și Slovacia sunt mai aproape de risc, pentru că rămân conectate la țițeiul rusesc prin conducta Drujba. Dar analiștii ungari avertizează că formula „atac ucrainean egal preț mai mare la pompă în Ungaria” este prea simplă. Prețurile de retail ale combustibililor depind de cotațiile internaționale ale țițeiului, cursul de schimb, taxe și marjele de rafinare, nu de o singură perturbare de aprovizionare (Portfolio, Telex).

Expunerea Greciei este comercială, nu una directă la pompă. Companiile grecești de shipping au câștigat cel puțin 3,8 mld. dolari din transportul petrolului rusesc în ultimii trei ani și au transportat aproximativ 15 % din exporturile maritime de țiței ale Rusiei în mai (euro2day.gr). Această afacere s-a dezvoltat în jurul plafonului de preț impus de G7, regula care permite transportatorilor și asigurătorilor occidentali să lucreze cu petrol rusesc doar dacă este vândut sub un anumit nivel. Dacă atacurile fac rutele petroliere mai periculoase și modifică fluxurile comerciale, operatorii greci se pot confrunta cu tarife de navlu mai mari pe unele curse și cu riscuri de conformare mai ridicate pe altele.

Ucraina a susținut că a lovit până la 21 de petroliere rusești în Marea Azov. Oficialii ruși au recunoscut patru, iar relatările din presă au variat între opt și 21 (AP, newsit.gr). Numărul exact contează mai puțin decât tiparul. Rusia nu duce lipsă de țiței. Îi lipsesc capacitatea de rafinare și legăturile sigure de transport care transformă țițeiul în ceva ce poate arde într-un tanc sau într-un tractor. Această problemă se repară mai greu decât un șoc obișnuit de preț, iar fiecare lună de atacuri prelungește coada reparațiilor.