Rafinăria Serbiei depinde de Washington

Oficiul pentru Controlul Activelor Străine, biroul de sancțiuni al Trezoreriei SUA cunoscut ca OFAC, a prelungit la 28-29 august trei autorizații separate. Împreună, acestea țin în funcțiune singura mare rafinărie a Serbiei, permit transportul țițeiului prin Croația și lasă grupul ungar MOL să negocieze cu Rusia preluarea pachetului majoritar. Toate expiră la 30 septembrie (NIS, N1, Portfolio).

Subiectul este adesea prezentat ca o singură știre. În practică, sunt trei permisiuni juridice diferite, iar blocarea oricăreia ar rupe o altă verigă din lanț.

Trei autorizații, trei puncte de presiune

Prima licență îi permite companiei petroliere naționale NIS să facă operațiunile de bază: să importe țiței, să îl rafineze la Pančevo, la sud de Belgrad, să vândă carburanți, să plătească angajații și să își deconteze tranzacțiile. NIS este controlată majoritar de Gazprom Neft, producător petrolier rus legat de statul rus. Tocmai această proprietate rusă face necesară licența. Băncile, asigurătorii și companiile de transport evită entitățile sancționate, pentru că procesarea banilor lor poate însemna pierderea accesului la sistemul financiar american. Fără licență, plățile NIS nu mai sunt procesate, iar rafinăria se oprește (NIS, NIS).

A doua licență vizează JANAF, compania croată de stat care operează conducta adriatică și livrează fizic țițeiul din portul Omišalj către Pančevo. Autorizația JANAF este mai îngustă: formularea o limitează la activitățile „obișnuite și necesare” pentru transportul petrolului în baza contractului existent cu NIS (Index.hr). Când o licență anterioară a expirat, la finalul lui 2025, transportul a fost blocat timp de mai multe săptămâni (Bloomberg Adria).

A treia licență îi permite grupului petrolier ungar MOL să continue negocierile cu Gazprom Neft pentru pachetul majoritar de 56,15 % din NIS, aflat sub control rusesc. Este o autorizație pentru discuții, nu o aprobare de cumpărare (Telex, Portfolio). MOL și Serbia au semnat în iunie un acord condiționat între acționari. Potrivit acestuia, Belgradul și-ar majora participația cu 5 puncte procentuale și ar obține drepturi de blocaj asupra unor decizii corporative-cheie (Caliber, Telex). Până când OFAC aprobă vânzarea propriu-zisă, însă, acțiunile nu se mută. Calculul celor două părți este simplu: MOL câștigă scară regională în rafinare și retail, iar Serbia obține un proprietar nerusesc, păstrând totuși un cuvânt greu în companie.

Serbia are nevoie de petrol, Croația de venituri

Pentru Serbia, miza este concretă: alimentarea pieței interne. Rafinăria de la Pančevo acoperă aproximativ 80 % din cererea de carburanți a țării, iar țițeiul ajunge acolo în mare parte pe ruta JANAF (Index.hr). NIS a vândut 3,023 mil. tone de produse petroliere în 2025 și a raportat un profit net de 9,8 mld. dinari în primul semestru din 2026 (NIS IR, NIS IR). Ministrul sârb al Energiei, Dubravka Đedović Handanović, a descris negocierile dintre MOL și Gazprom Neft ca fiind în „faza finală” (Biznis.rs). Oficialii de la Belgrad au mai folosit în trecut formule apropiate de „aproape gata”. Guvernul sârb a impus și o interdicție temporară la exportul de produse petroliere până la 30 septembrie, semn că gestionează oferta internă în timp ce termenul-limită se apropie (Newsmax Balkans).

Pentru Croația, interesul pe termen scurt este la fel de clar. Contractul cu NIS reprezintă peste o treime din veniturile JANAF, potrivit televiziunii publice croate HRT (HRT). Premierul Andrej Plenković a spus că finalizarea unei tranzacții MOL-NIS ar fi „bună pentru JANAF”, pentru că ar elimina cauza sancțiunilor (N1 Croatia). Pe termen mai lung, situația este mai puțin confortabilă pentru Zagreb. JANAF câștigă bani pentru că deține ruta. O rețea de rafinare controlată de MOL, care include deja INA în Croația și Slovnaft în Slovacia, ar putea da Ungariei și Serbiei motive să construiască o conductă alternativă, reducând pârghia Croației ca țară de tranzit (Večernji list).

Continuitate fără soluție

Șirul prelungirilor spune destul. NIS a primit licență până la 20 martie, apoi până la 31 iulie, iar acum până la 30 septembrie. Fiecare extensie menține carburanții pe piață și salariile plătite, dar niciuna nu apropie în mod real ieșirea Gazprom Neft din acționariat și din canalele de plată. Cazurile Serbiei și Bulgariei arată același tipar: licențele temporare pot ține rafinării sancționate în funcțiune luni la rând, fără să rezolve cine controlează activul și unde ajung banii.

Licențele cumpără continuitate. Nu cumpără schimbarea proprietarului. MOL și OFAC sunt cele două părți care pot transforma autorizația de negociere într-o tranzacție închisă. Până atunci, sistemul de alimentare al Serbiei funcționează pe baza unei permisiuni juridice americane reînnoite periodic, lună cu lună.