Șapte state semnează pactul arctic

Statele Unite, Canada și cinci state nordice membre NATO au semnat joi, la Helsingborg, o Declarație comună privind securitatea Arcticii, prin care promit să își coordoneze prezența militară și supravegherea în Nordul Îndepărtat. La vedere, documentul este un mesaj de descurajare colectivă față de Rusia și China. Funcția mai discretă este însă alta: să aducă impulsurile unilaterale ale Washingtonului în Arctica, mai ales cele privind Groenlanda, într-un cadru multilateral.

Ministrul danez de externe Lars Løkke Rasmussen a formulat explicit această miză. Pentru Danemarca, implicarea NATO „în Nordul Îndepărtat și în Arctica” este o prioritate de ani buni, le-a spus jurnaliștilor. A adăugat că speră ca declarația să arate că „toate țările arctice din NATO văd situația de securitate din Groenlanda și din jurul ei în același fel”. Separat, a evitat întrebările despre negocierile directe cu secretarul de stat Marco Rubio pe tema Groenlandei. Acest canal, a spus el, „avansează conform planului”, printr-un grup de lucru creat în ianuarie.

Semnal politic, fără forță juridică

Declarația obligă semnatarii doar să „aprofundeze dialogul” și să coordoneze instruirea militară. Limbajul este politic, nu juridic obligatoriu. Textul confirmă operațiuni NATO deja existente, inclusiv Arctic Sentry, misiunea de supraveghere extinsă lansată în februarie, poliția aeriană deasupra Islandei și forțele avansate din Finlanda. Nu apar obligații noi și nu există vreo prevedere care să împiedice Statele Unite să acționeze unilateral în afara cadrului NATO.

Prin includerea „Regatului Danemarcei, inclusiv Groenlanda și Insulele Feroe”, ca semnatar, declarația prezintă Groenlanda ca parte a unei structuri de suveranitate aliată. Rămâne însă neclar juridic dacă această formulare ar activa Articolul 5 al NATO, clauza de apărare reciprocă a alianței, într-o dispută reală de suveranitate.

Masa de negociere de la Washington

Oficiali danezi, americani și groenlandezi negociază din ianuarie, într-un „grup de lucru la nivel înalt”, cereri concrete ale Statelor Unite. Potrivit Den Korte Avis, Washingtonul vrea trei noi baze militare în sudul Groenlandei, la Narsarsuaq și Kangerlussuaq, precum și un drept de veto asupra marilor proiecte de investiții, pentru a bloca intrarea capitalului chinez și rus. Danemarca și Groenlanda se opun cererii privind vetoul.

Guvernul Groenlandei își construiește, în paralel, propria strategie. În aceeași săptămână, Groenlanda a semnat acorduri separate privind mineralele critice cu Statele Unite, Franța și UE, precum și cu Canada. În aprilie, parlamentul groenlandez a votat în unanimitate să preia până în ianuarie 2027 participația de 33 % deținută de Danemarca în Greenland Airports International. Nuuk își diversifică parteneriatele și își întărește controlul asupra propriei infrastructuri.

Europa privește din afară

Uniunea Europeană nu a avut loc la masa de la Helsingborg. Trei dintre cei șapte semnatari, Finlanda, Suedia și Danemarca, sunt state membre ale UE, dar coordonarea s-a făcut prin NATO, nu prin Bruxelles. Strategia arctică a Comisiei Europene din 2021 s-a concentrat pe climă și sustenabilitate; o actualizare orientată spre securitate se află în consultare, dar nu va fi gata înainte de finalul lui 2026. Parlamentul European a votat cu o majoritate largă în noiembrie pentru o poziție arctică mai fermă, inclusiv prin crearea unei unități dedicate în Serviciul European de Acțiune Externă. Recomandările parlamentare nu produc însă capacitate militară.

Cea mai mare putere militară a Europei a evitat vizibil tema suveranității. Ministrul german de externe Wadephul și-a concentrat intervențiile de la Helsingborg pe cheltuielile de apărare și Strâmtoarea Hormuz, în timp ce Bundeswehrul a trimis patru avioane Eurofighter în misiunea NATO din zona Groenlandei. Berlinul trimite avioane, dar evită politica dosarului.

Statele nordice au folosit reuniunea de la Helsingborg pentru a face unilateralismul american mai costisitor și mai vizibil. Arhitectura creată rămâne însă un semnal politic, fără constrângeri juridice pentru Washington. Protecția legală reală a Groenlandei este Legea privind autonomia din 2009, care cere referendum pentru orice schimbare a statutului politic. Blocajul este intern, nu multilateral. Dacă declarațiile NATO adaugă greutate acestui mecanism se va vedea mai clar la summitul de la Ankara din iulie, când structurile de comandă pentru Arctica și împărțirea costurilor vor trece de la formulări la decizii.