Pesta ovină costă România €128 million

În șase județe din Croația, crescătorii de oi au petrecut ultimele două săptămâni aruncând laptele. Animalele sunt sănătoase, dar restricțiile veterinare blochează colectarea. Dincolo de graniță, federația națională a crescătorilor de ovine și caprine din România spune că sectorul a pierdut deja 128 mil. euro, pentru că rutele de export sunt închise (Digi24). Este o estimare a industriei, nu o cifră verificată independent. Dar presiunea economică din spatele ei se vede deja în sud-estul Europei.

Cum blochează PPR comerțul

Boala care a declanșat blocajul este PPR, pesta micilor rumegătoare, un virus foarte contagios care afectează oile și caprele, provocând febră, leziuni la nivelul gurii și pneumonie. Nu reprezintă un risc pentru sănătatea oamenilor. Riscul este circulația animalelor: fiecare transport plecat dintr-o zonă infectată poate duce boala într-o altă regiune (WOAH).

Piața unică europeană este descrisă adesea ca eliminarea frontierelor. Pentru animalele vii, frontierele au fost înlocuite cu altceva: încrederea veterinară. O oaie din România poate ajunge în Italia doar dacă veterinarii români certifică proveniența animalului și credibilitatea controalelor sanitare din zona respectivă. PPR este o boală listată în legislația sanitar-veterinară a UE, în baza Regulamentului 2016/429, ceea ce înseamnă că activează controale obligatorii la nivel european. Când certificarea nu mai este credibilă, comerțul nu se oprește la vamă, ci la biroul veterinar.

Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor a impus o carantină de 30 de zile pentru toate ovinele și caprinele, cu excepții limitate pentru sacrificarea directă. Fiind o carantină națională, turmele sănătoase din zone neafectate sunt blocate comercial alături de cele din regiunile cu risc.

Regulile UE permit zonarea precisă: zone de protecție, zone de supraveghere și zone de restricție, astfel încât regiunile neafectate să poată continua comerțul. Faptul că România a ales o măsură generală sugerează că autoritățile nu pot încă să traseze aceste limite cu suficientă încredere.

Un coridor regional sub presiune

Până acum, datele indică mai puțin o oportunitate pentru rivalii României și mai mult o presiune comună asupra unui coridor regional de comerț cu animale. Bulgaria nu poate exporta oi și capre până la sfârșitul lunii septembrie, iar Grecia se confruntă cu restricții similare până la sfârșitul lunii octombrie (Agri.bg). Bulgaria a găzduit o reuniune a programului THRACE privind controlul transfrontalier al bolilor animale, împreună cu Grecia și Turcia, tratând situația ca pe un risc de frontieră comun, nu ca pe eșecul unei singure țări.

Ungaria este în defensivă. Surse agricole ungare descriu prioritatea ca fiind păstrarea statutului de țară indemnă de boală, combaterea transporturilor ilegale și verificarea documentelor în fiecare etapă (Agrárágazat, VG). Statutul sanitar este, în sine, un activ economic: dacă Ungaria îl pierde, propriul sector ovin orientat spre export se lovește de același zid (Agro Napló).

Croația arată cel mai clar impactul imediat. Zonele de protecție și supraveghere din șase județe au oprit complet colectarea laptelui. Asociația producătorilor Ruka a cerut compensarea integrală a livrărilor pierdute. Nu există, deocamdată, un acord oficial confirmat.

Cine plătește când certificarea nu mai funcționează

Costurile cad pe fermieri, transportatori, centre de colectare și procesatori de lapte, adică pe toți cei al căror model de afaceri depinde de mișcarea animalelor. Beneficiile sunt colective, dar mai greu de văzut: fiecare țară care evită un focar își păstrează accesul la export. Pierderile, în schimb, sunt imediate și concentrate asupra celor care au contribuit cel mai puțin la apariția problemei.

Un detaliu din presa românească face concretă problema de credibilitate. Presa românească de limbă maghiară a relatat că 75 de oi înregistrate ca sacrificate în județul Tulcea au fost găsite în viață la o fermă din județul Cluj. Un astfel de eșec de aplicare a regulilor subminează exact încrederea pe care se bazează sistemul european de certificare. Iar încrederea, nu tarifele vamale, va decide când se redeschid canalele de export ale României.

Pentru animalele vii, piața unică funcționează pe o infrastructură mai fragilă decât regulamentele: credibilitatea sistemelor veterinare naționale. Când această credibilitate se fisurează într-o țară, efectele se propagă spre vecinii ale căror turme, rute comerciale și statut sanitar sunt legate între ele. Crescătorii din România plătesc cel mai mare cost, dar întregul coridor balcanic vede acum cât de scump devine comerțul când această infrastructură invizibilă cedează.