Șase state cer taxarea rafinăriilor

Șase miniștri de finanțe au cerut ca Uniunea Europeană să discute taxarea profiturilor excepționale obținute de companiile petroliere. Germania, Italia, Austria, Polonia, Portugalia și Spania au semnat o scrisoare comună adresată Irlandei, care deține președinția rotativă a Consiliului UE, adică statul care conduce timp de șase luni reuniunile între guvernele europene. Solicitarea este ca tema să fie inclusă pe agenda unei viitoare reuniuni a miniștrilor de finanțe la Dublin (Business Recorder/AFP, DW).

Scrisoarea, inițiată de ministrul german Lars Klingbeil, pornește de la o constatare simplă: companiile petroliere înregistrează profituri și marje de rafinare care cresc mai repede decât prețul țițeiului (Les Echos, n-tv). Dar o scrisoare prin care se cere o discuție și o lege europeană care impune o taxă sunt lucruri foarte diferite.

De ce șase miniștri nu pot face singuri o taxă

În UE, măsurile fiscale cer unanimitate: toate cele 27 de state membre trebuie să fie de acord, după ce Comisia Europeană înaintează o propunere formală (Articolul 113 TFUE, Articolul 115 TFUE). Orice guvern poate bloca dosarul. Deocamdată nu există o propunere a Comisiei Europene și niciun proiect de text legislativ nu a apărut public (procesul decizional al Consiliului).

Cele șase state au însă un precedent. În 2022, UE a adoptat o „contribuție de solidaritate” temporară, prin Regulamentul 2022/1854, care obliga statele membre să preia cel puțin 33 % din profiturile impozabile ale companiilor din combustibili fosili peste un prag stabilit cu 20 % mai sus decât media profiturilor din ultimii patru ani. Măsura viza profiturile excedentare din țiței, gaze naturale, cărbune și rafinare. Nu era o taxă pe litrul de carburant. Scrisoarea actuală ar cere, potrivit relatărilor, folosirea acestui precedent.

Argumentul fiscal începe în rafinărie

Marja de rafinare este diferența dintre prețul țițeiului și prețul benzinei sau motorinei produse din el. Când această marjă se lărgește, carburantul se scumpește înainte să ajungă la pompă. O analiză a BCE a documentat exact acest mecanism în timpul recentului șoc al prețurilor (BCE).

Bank Austria a estimat că, fără creșterea marjelor, prețurile carburanților din Austria ar fi fost în iulie cu aproximativ 10 cenți pe litru mai mici (Leadersnet). Barclays a calculat că marjele de rafinare din Europa sunt de cinci până la șase ori peste nivelul normal și a menționat compania austriacă OMV printre beneficiari (Investing.com). Cu alte cuvinte, rafinăriile pot câștiga mai mult chiar și atunci când țițeiul nu se scumpește în același ritm cu benzina sau motorina.

Cine câștigă și cine pierde? Șoferii pierd când marjele cresc. Companiile petroliere și acționarii lor câștigă. TotalEnergies a răscumpărat aproape 1,6 milioane de acțiuni, pentru circa 120 mil. euro, în doar cinci ședințe de tranzacționare la mijlocul lunii august (ZoneBourse). Guvernele ar putea încasa venituri suplimentare dacă taxa rezistă juridic și politic. Șoferii câștigă doar dacă arhitectura taxei împiedică firmele să transfere costul înapoi, prin prețuri angro mai mari.

Unele state semnatare acționează deja pe cont propriu

Portugalia a aprobat o contribuție de solidaritate temporară de 33 % pentru profiturile sectorului petrolier din 2026 care depășesc un nivel de referință, preluând direct modelul european din 2022 (Xinhua, Jornal Economico). Polonia a încercat un instrument mai dur: o taxă de 60 % pe profiturile extraordinare din vânzarea de carburanți, care ar fi trebuit să aducă aproximativ 4 mld. zloți și să acopere 20-30 de companii, inclusiv Orlen, controlată de stat. Președintele Nawrocki a blocat măsura și a trimis-o la Tribunalul Constituțional. Guvernul de la Varșovia caută acum o rută ocolitoare: majorarea temporară, în 2027, a impozitului pe profit pentru marile companii energetice la 30 % (Money.pl, Polsat News).

Franța, țara de origine a TotalEnergies, lipsește vizibil de pe lista semnatarilor. Parisul aplică deja o suprataxă largă pe profiturile marilor companii, care acoperă circa 300 de firme și ar urma să aducă anul acesta 7,3 mld. euro, potrivit relatărilor din presa franceză (TF1 Info). Franța taxează puternic marile companii, dar a ales să nu intre într-o inițiativă țintită pe sectorul petrolier, care ar lovi parțial și în propriul campion național.

Ar plăti șoferii mai puțin?

O taxă pe profiturile excedentare se calculează după perioada contabilă și numai pentru sumele care depășesc un prag de referință. Nu se adaugă mecanic la fiecare litru, cum se întâmplă cu acciza. Economiști polonezi au folosit exact acest argument împotriva afirmației președintelui că taxa s-ar vedea imediat la pompă (Radio ZET). Totuși, companiile cu putere de stabilire a prețurilor își pot reface marjele prin prețurile angro, iar experiența Austriei cu plafonarea prețurilor la pompă a arătat că firmele pot compensa intervenția prin calendarul scumpirilor și prin majorări înainte de intrarea măsurii în vigoare (trend).

Argumentul pentru taxă există: datele BCE și ale pieței arată că marjele de rafinare s-au lărgit dincolo de ce poate fi explicat prin evoluția țițeiului, iar unele companii petroliere returnează acești bani acționarilor. Dar politica publică nu este încă construită. Șase miniștri favorabili nu înseamnă 27 de voturi unanime, nu există un text legal care să spună cine plătește și cât, iar problema transferului costului către consumatori rămâne nerezolvată.