Programele anti-drone: doar o treime livrate până în 2030

Guvernele europene au majorat de șase ori, între 2024 și 2025, cheltuielile pentru apărarea antidrone și apărarea antiaeriană cu rază foarte scurtă, adică armamentul care oprește drone și rachete în apropierea țintelor. Totuși, doar aproximativ o treime dintre programe ar urma să ducă la livrări până în 2030, potrivit unei evaluări UE nepublice, relatate de Euronews și Dossier Bruselas. Liderii UE urmează să discute concluziile pe 15–16 octombrie (EDA). Publicul nu poate afla care programe au întârzieri sau din ce cauză.

Evaluarea a fost redactată pentru guverne, nu pentru publicare. Cele două publicații prezintă aceleași cifre, dar niciuna nu numește programele, nu spune câte sunt și nici ce țări le derulează. Fără această listă, nimeni din afara guvernelor nu poate verifica dacă ambele relatări se referă la aceleași programe.

Mai sunt două lacune care limitează ce se poate înțelege din cifre. Niciuna dintre relatări nu precizează dacă „livrare” înseamnă predarea echipamentului, acceptarea lui de către o armată sau pregătirea pentru luptă. Creșterea de șase ori măsoară cheltuielile, iar relatările nu oferă o valoare de referință în euro; prin urmare, nu arată câte sisteme suplimentare funcționează efectiv.

Achiziția este doar primul pas

Un buget asigură un contract, dar apoi echipamentul trebuie testat și declarat sigur, iar echipajele trebuie instruite. Sistemele trebuie și integrate cu senzorii și în lanțul de comandă, astfel încât comandanții să poată decide dacă o dronă este ostilă. Pe 6 octombrie, Agenția Europeană de Apărare (EDA), organismul prin care guvernele UE coordonează planificarea militară, a avertizat că poligoanele de tragere, echipamentele de testare, procedurile convenite și personalul calificat sunt insuficiente. A adăugat că ar dura prea mult să fie construite suficiente centre noi de testare până în 2030 (EDA).

Spania arată cât poate dura acest proces. Miniștrii au autorizat în iunie 2024 achiziția a 14 sisteme antidrone ARACNE, estimată la 30,24 mil. euro (La Moncloa). Până în octombrie 2026, o unitate de apărare antiaeriană a armatei primise primele echipamente și le testase funcțiile de bruiaj. Testarea capacității de a distruge fizic drone a fost lăsată pentru un exercițiu ulterior, fără o dată publicată (Defensa y Seguridad). Sursele nu indică un termen promis pentru livrare, așa că acest caz arată durata procesului, nu o întârziere dovedită.

Germania ilustrează o altă problemă: cei din afara sistemului pot afla cu greu când va sosi echipamentul. Bundeswehr a comandat 19 vehicule antiaeriene Skyranger 30, dintre care unul pentru testare (Bundeswehr). Agenția de achiziții așteaptă acum ca livrările de serie să înceapă la mijlocul lui 2027, față de mijlocul lui 2026, cât era estimarea inițială (t-online). Producătorul Rheinmetall contestă însă ideea unei întârzieri de un an întreg: susține că decalajul este mai mic și îl pune pe seama unei modificări cerute de client. Când cumpărătorul și vânzătorul nu cad de acord asupra calendarului, publicului îi este greu să îl verifice.

Cine comandă, cine plătește, cine apără

Polonia arată cât de repede poate cumpăra un guvern atunci când decide să o facă. Pe 30 ianuarie 2026, Agenția pentru Armament a Poloniei a semnat un contract pentru un sistem antidrone național, în valoare de aproximativ 15 mld. PLN net (guvernul polonez). Furnizorul este un consorțiu condus de grupul polonez PGZ și de compania norvegiană Kongsberg. Varșovia a plasat comanda și va pune sistemul în serviciu, iar cea mai mare parte a finanțării provine din împrumuturi SAFE, mecanismul UE de creditare pentru apărare.

Această împărțire a rolurilor se regăsește în toată Europa: guvernele comandă echipamentele și le pun în serviciu, împrumuturile UE ajută la finanțare, iar Agenția Europeană de Apărare identifică blocajele. Un împrumut european nu transformă o achiziție națională într-o capacitate comună de apărare europeană.

Efortul comun la nivel european există, deocamdată, mai ales pe hârtie. Pe 28 septembrie, guvernele UE au desemnat DECODER, un proiect comun pentru drone și combaterea lor, cu o amploare estimată la 3,5–5 mld. euro până în 2033 (decizia Consiliului). Cifra este o estimare de planificare, nu o sumă acordată și nici o comandă de echipamente. Nici decizia, nici relatările de presă citate aici nu leagă DECODER de prognoza că doar o treime dintre programe vor livra până în 2030. Ele nu oferă nici un temei pentru a evalua dacă participanții vor construi sau opera ceva împreună.

Dacă fragmentul divulgat este corect, creșterea cheltuielilor Europei ar urma totuși să lase majoritatea acestor programe fără livrări până în 2030. Doar Agenția Europeană de Apărare și guvernele care dețin evaluarea pot spune care sunt acele programe și ce înseamnă „livrare”. Ele trebuie să pună la dispoziția publicului lista și definiția înainte de întâlnirea liderilor de săptămâna viitoare.