16 state UE resping virajul spre apărare

Șaisprezece state membre ale UE au respins, la 26 mai, propunerea Comisiei Europene pentru bugetul 2028-2034. Obiecția lor este directă: Bruxellesul reduce fondurile care susțin fermierii și regiunile mai sărace pentru a finanța o creștere a cheltuielilor de apărare de pe urma căreia ar câștiga mai ales statele cu industrie militară. De cealaltă parte, contributorii neți din nord cer un buget mai restrâns, centrat pe securitate și competitivitate. Miza se apropie de 2.000 mld. euro.

Cea mai mare schimbare de priorități bugetare dintr-o generație

Propunerea Comisiei rescrie prioritățile de cheltuieli ale UE mai apăsat decât în oricare ciclu bugetar anterior. Agricultura și coeziunea, adică subvențiile pentru fermieri și transferurile pentru infrastructură către regiunile mai sărace, ar scădea de la 62 % din totalul cheltuielilor UE la aproximativ 44 % (Comisia Europeană). Subvențiile agricole din cadrul PAC, Politica Agricolă Comună, ar avea o reducere nominală de 24 %, până la un prag minim de 295,7 mld. euro (capreform.eu). Fondurile de coeziune ar scădea cu circa 15 % în termeni reali (CEPR).

Finanțarea pentru apărare și competitivitate ar crește de cinci ori, până la aproximativ 131-140 mld. euro (Finabel). Bugetul total urcă spre 2.000 mld. euro, dar creșterea este absorbită de noile priorități.

Comisia schimbă și mecanismul prin care sunt plătiți banii. Noul buget se îndepărtează de rambursarea pe bază de costuri, în care statele cheltuiesc și apoi primesc banii de la Bruxelles, și merge spre plăți condiționate de rezultate, după modelul fondului post-COVID de redresare. Statele vor trebui să atingă jaloane de reformă înainte ca finanțarea să fie deblocată. Pentru Bruxelles, asta înseamnă mai mult control asupra felului în care guvernele folosesc fondurile; pentru statele beneficiare, schimbarea ridică aproape la fel de multe semne de întrebare ca tăierile în sine.

Cine primește, de fapt, banii

Polonia, cel mai mare beneficiar net al UE, cu aproximativ 12,9 mld. euro pe an, depinde puternic de transferurile de coeziune (IW Köln). În sudul și estul Europei, fondurile UE reprezintă o parte importantă din investițiile publice. Cele șaisprezece state care au semnat declarația comună, majoritatea din aceste regiuni și reprezentând peste jumătate dintre statele membre, susțin că singurele politici reduse sunt tocmai cele de care beneficiază cel mai mult (Ministerul leton de Externe, Euronews).

Apoi contează cine produce armamentul. Germania, Franța și Suedia au industriile de apărare capabile să câștige noile contracte militare (Bruegel). Germania, deja cel mai mare contributor net, cu aproximativ 19,8 mld. euro pe an (Euronews), ar urma să devină și un plătitor mai mare, și un beneficiar mai important în noul buget. Virajul de cheltuieli nu mută doar bani între politici publice. Mută bani între țări.

Împrumuturi pentru arme, nu pentru drumuri

Argumentul cel mai greu de ocolit al coaliției ține de o asimetrie politică. Anul trecut, UE a aprobat 150 mld. euro în împrumuturi comune prin instrumentul SAFE, Security Action for Europe, pentru a finanța achiziții de apărare (Consiliul UE). Comisia a refuzat un mecanism echivalent pentru investițiile regionale. Dacă UE se poate împrumuta împreună pentru arme, întreabă guvernele din sud și est, de ce nu și pentru drumuri și spitale?

Întrebarea devine mai presantă pentru că Mecanismul de redresare și reziliență, fondul post-COVID de 800 mld. euro, expiră în 2026, ceea ce ar crea din 2027 un impact negativ estimat la 0,25 puncte procentuale pe an asupra PIB în țările dependente de aceste fonduri (prognoza de primăvară 2026 a Comisiei Europene). Parlamentul European a votat pentru o creștere de 10 % față de propunerea Comisiei (Parlamentul European). Bugetul are însă nevoie de unanimitate în Consiliu, ceea ce oferă statelor frugale, precum Țările de Jos, Suedia și Austria, un veto efectiv.

Negocierile de fond din Consiliu nu au început încă. Când vor începe, probabil în această toamnă, cele șaisprezece state ale coeziunii vor avea o majoritate numerică, dar nu și puterea de blocaj. Statele frugale vor avea veto, dar nu sprijin majoritar. Între aceste două poziții se va construi bugetul UE pentru următorii șapte ani.