Slovacia riscă fonduri pentru păduri

Ministrul agriculturii, Richard Takáč, susține că niciun ban european nu este în pericol. Guvernul a aprobat zonarea pentru patru parcuri naționale, iar decizia ține doar de administrarea pădurilor, spune el (Aktuality). În același guvern, însă, există o lectură diferită. Filip Kuffa, secretar de stat în Ministerul Mediului, a admis că Executivul european ar putea avea obiecții (Topky). Problema, în interpretarea sa, este că noile reguli lasă puterea de administrare la companiile forestiere de stat, în loc să o transfere către administrațiile parcurilor.

Diferența nu este tehnică, ci financiară. Reforma parcurilor face parte din Planul de redresare și reziliență al Slovaciei, contractul de performanță prin care fiecare stat membru primește bani europeni post-pandemie în schimbul unor reforme convenite. Prin Mecanismul de redresare și reziliență, fondul european de 650 mld. euro, Comisia Europeană aprobă plățile doar după ce verifică îndeplinirea etapelor asumate (EUR-Lex, European Commission). Dacă Bruxelles-ul decide că varianta slovacă nu corespunde promisiunii inițiale, următoarea tranșă poate fi suspendată sau redusă.

Cine controlează de fapt pădurile

Disputa nu privește existența unor reglementări. Slovacia a adoptat patru. Întrebarea este cine are autoritatea reală în interiorul parcurilor naționale.

Companiile forestiere de stat sunt operatori comerciali care exploatează și vând lemn. În prezent, administrează suprafețe mari din parcurile naționale slovace, inclusiv păduri seculare pe care angajamentele europene privind biodiversitatea ar trebui să le protejeze. Reforma trebuia să mute acest control către administrațiile parcurilor, instituții care răspund unor obiective de mediu, nu veniturilor din lemn. Oameni de știință și organizații de mediu susțin că zonarea aprobată este mai degrabă formală și nu include suficiente păduri vechi în regimul cel mai strict de protecție (Denník N).

Acestea sunt acuzații politice, nu concluzii ale Comisiei Europene. Nu există, în informațiile publice disponibile, o decizie oficială a UE de suspendare a plăților către Slovacia din cauza zonării parcurilor. Curtea de Conturi Europeană descrie procedura ca pe o evaluare bazată pe probe: statul transmite o cerere de plată, Comisia verifică dacă au fost îndeplinite condițiile și poate reține integral sau parțial banii dacă acestea nu au fost respectate (European Court of Auditors). Această verificare nu a devenit publică în cazul celei de-a opta cereri de plată.

Bruxelles-ul încă plătește, dar termenul se apropie

Slovacia a primit recent aprobarea pentru a șasea și a șaptea plată din Mecanismul de redresare și reziliență, amânate anterior, în valoare totală de 1,2 mld. euro (Denník N). Toate jaloanele din mecanism trebuie finalizate, iar cererile finale de plată trebuie depuse până în august 2026 (EUR-Lex). Termenul pune presiune pe ambele părți: Slovacia are nevoie de bani, iar Comisia trebuie să arate că poate deosebi reforma reală de bifarea administrativă a unor obligații.

Presa cehă a preluat subiectul într-un cadru mai larg, legat de guvernanță. Parlamentul European a mărit presiunea asupra Slovaciei din cauza preocupărilor privind statul de drept și a presupusei utilizări abuzive a fondurilor europene, astfel că pentru publicul ceh povestea este mai ales despre standarde instituționale, nu despre silvicultură (Aktuálně.cz). Dincolo de această dimensiune regională, cazul nu a apărut încă în presa europeană ca dispută formală cu UE.

Întrebarea la care Comisia trebuie să răspundă privește toate statele membre cu planuri de redresare: poate un guvern să îndeplinească un jalon pe hârtie, păstrând în practică vechea structură de putere? Dacă reglementările slovace trec evaluarea, deși criticii le consideră lipsite de substanță, mesajul pentru alte guverne care se confruntă cu reforme dificile ar putea fi că pragul de verificare este scăzut. Dacă plata este blocată sau redusă, Bruxelles-ul arată că poate opri banii atunci când reforma plătită din fonduri europene nu schimbă realitatea din teren.

Trei elemente lipsesc înainte ca riscul financiar să poată fi tratat ca fapt: textul exact al jalonului acceptat de Slovacia, inclusiv criteriile de verificare; textul final publicat al reglementărilor de zonare, mai ales prevederile privind autoritatea de administrare; și evaluarea Comisiei asupra celei de-a opta cereri de plată. Până la acea evaluare, poziția lui Takáč este procedural defensibilă. Declarația lui Kuffa, venită din interiorul aceluiași guvern, potrivit căreia condițiile din planul de redresare nu ar fi fost îndeplinite, transformă însă o dispută despre păduri într-un test pentru felul în care UE își folosește cel mai mare instrument de cheltuieli pentru a impune reformele pe care le finanțează.