Slovacia nu obține acord energetic la Washington

La sfârșitul lui 2025, circa 90 % din țițeiul consumat de Slovacia provenea din Rusia (Comisia Europeană). Pe 8 octombrie, ministrul slovac al economiei, Denisa Saková, a mers la Washington pentru a solicita livrări de gaze din SUA și protecție față de sancțiunile americane, în timp ce țara sa continuă să cumpere țiței rusesc până la sfârșitul lui 2027 (STVR). Relatările publice despre întâlniri nu consemnează niciun contract de furnizare semnat și nicio derogare scrisă de la sancțiunile SUA (Denník N). Diferența contează, având în vedere dependența Slovaciei de petrolul rusesc.

Saková a fost însoțită de reprezentanți ai conducerii SPP, principalul furnizor de gaze din țară, și ai Slovnaft, rafinăria din Bratislava deținută de grupul maghiar MOL. A spus că oficialii americani au înțeles calendarul aprovizionării cu țiței (STVR). Aceasta este relatarea ei despre discuție; niciun document publicat nu o transformă într-un contract sau într-o derogare legală.

Ruta croată a funcționat o dată, timp de câteva luni

Pentru a funcționa normal, Slovnaft are nevoie de aproximativ 5,5–6 milioane de tone de țiței pe an (Reuters). Saková a numit ruta Adria singura alternativă realistă la conducta rusească Druzhba (STVR). Petrolierelor li se descarcă țițeiul în terminalul Omišalj din Croația, de unde conducta JANAF îl transportă prin Croația și Ungaria până în Slovacia.

MOL a rezervat pentru 2026 o capacitate de transport de 2,05 milioane de tone prin JANAF, în baza unui contract de tip „take-or-pay”, care obligă compania să plătească și dacă transportă mai puțin (Guvernul Croației). Rezervarea acoperă împreună rafinăriile MOL din Ungaria și Slovacia, deci nu înseamnă că petrolul este asigurat doar pentru rafinăria din Bratislava.

Cea mai bună probă vine din întreruperea livrărilor prin Druzhba, de la sfârșitul lui ianuarie până în aprilie 2026. Slovnaft a apelat mai întâi la rezervele de urgență (Reuters), apoi a revenit aproape de capacitatea maximă, folosind țiței livrat prin Adria. Conducerea a semnalat totuși dificultăți la procesarea altor amestecuri, adică sortimente de țiței cu proprietăți chimice diferite, care necesită procese de rafinare diferite.

Întreruperea a arătat că ruta poate menține Slovnaft în funcțiune timp de câteva luni de criză. Pe 11 martie a început un test de capacitate de zece luni pentru întregul lanț, de la descărcarea petrolierelor până la rafinărie, iar rezultatele sunt așteptate la începutul lui 2027 (MOL). Testul trebuie să răspundă la o întrebare mai precisă: poate conducta să livreze constant, la capacitate maximă, an după an? Părțile pornesc de la estimări diferite. JANAF indică o capacitate tehnică de circa 11,8 milioane de tone anual, în timp ce MOL citează livrări prin Adria care au avut o medie de aproximativ 1,3 milioane de tone pe an în perioada 2022–2025 (BIRN).

Aprovizionarea cu gaze ridică o problemă similară de acces fizic. Saková vrea aproximativ 1 miliard de metri cubi pe an începând din septembrie 2027, în baza unui contract pe cinci până la șapte ani, cu gaze care ar putea proveni din SUA, Algeria sau Azerbaidjan (SITA). Data coincide cu termenul prevăzut de legislația UE pentru încetarea importurilor pe termen lung de gaze rusești prin conducte, la 30 septembrie 2027 (Regulamentul 2026/261). Gazul natural lichefiat (GNL), răcit până devine lichid pentru a putea fi transportat cu vaporul, are nevoie de mai mult decât un furnizor: trebuie rezervată capacitate la un terminal de coastă, unde gazul este readus în stare gazoasă, și spațiu în conducte până în Slovacia, țară fără ieșire la mare. Terminalul polonez Świnoujście a fost utilizat în proporție de peste 99 % în 2025 (ORLEN), iar relatările publice nu arată că SPP ar avea rezervată capacitate acolo.

Două costuri distincte și cine le suportă

O lege promulgată de Donald Trump pe 18 septembrie se aplică unei țări numai dacă aceasta cumpără țiței sau gaze din Rusia după 18 octombrie și se numără printre cei mai mari cinci cumpărători (Legea publică 119-111). Ambele condiții trebuie îndeplinite. Pentru țările vizate, legea permite taxe vamale de până la 100 % asupra produselor exportate în SUA; președintele le poate acorda o derogare numai dacă o certifică în scris în fața Congresului (Legea publică 119-111).

Nu a fost publicată nicio decizie care să desemneze Slovacia drept țară vizată și nici vreo derogare, iar informațiile disponibile nu arată dacă achizițiile slovace se numără printre cele mai mari cinci. O licență emisă de Trezoreria SUA pe 9 octombrie a acoperit motorina rusească, dar nu a menționat Slovacia (OFAC). Orice taxe vamale ar afecta exportatorii slovaci care vând pe piața americană.

Înlocuirea țițeiului rusesc este o cheltuială separată, suportată de rafinărie. În Ungaria, țițeiul rusesc a costat în medie 471 de euro pe tonă în 2024, față de 564 de euro pentru alte sortimente (Euronews). Diferența explică de ce rafinăriile apreciază aprovizionarea din Rusia, dar nu arată cât ar costa trecerea Slovnaft la alte surse. JANAF și furnizorii de GNL ar încasa venituri noi. Cât din cost ar ajunge la șoferii slovaci depinde de taxe și de marjele de rafinare, adică diferența dintre veniturile rafinăriei din vânzarea combustibililor și cheltuielile cu țițeiul și operarea; nicio cifră publicată nu măsoară acest efect.

Din informațiile publice reiese că vizita la Washington nu a produs nici un contract de furnizare, nici o derogare de la sancțiuni, ci doar relatarea Sakovei că oficialii americani au înțeles planurile sale. Ruta croată a menținut Slovnaft în funcțiune în timpul unei crize de câteva luni. Până la publicarea rezultatelor testului, la începutul lui 2027 (MOL), nimeni nu a demonstrat că ruta poate înlocui țițeiul rusesc la volumul de care are nevoie rafinăria.