Sofia cere eliminarea lui Alekperov din sancțiunile UE

Relatări din presa bulgară susțin că Sofia a încercat să-l țină pe Vagit Alekperov, fostul șef al Lukoil și acționar al companiei, în afara unui nou pachet de sancțiuni împotriva Rusiei. Informația rămâne locală și nu a fost confirmată dincolo de Bulgaria, dar indică o vulnerabilitate reală: atunci când sancțiunile UE au nevoie de acordul tuturor guvernelor, expunerea energetică a unui singur stat poate deveni pârghie asupra întregii politici europene.

Regula este simplă și are efecte mari. Potrivit articolului 31 din Tratatul privind Uniunea Europeană, sancțiunile de politică externă ale UE au nevoie, în mod normal, de unanimitate. Asta înseamnă că o singură capitală poate întârzia sau bloca un pachet înainte ca acesta să devină lege. Acolo se poartă, de fapt, disputa principală: înainte de publicarea textului final, când guvernele negociază nume, excepții și costuri.

Lupta dinaintea pachetului

Sancțiunile împotriva persoanelor sunt incluse în liste anexate actelor juridice ale UE, inclusiv regimului privind Rusia, stabilit prin Decizia 2014/145/PESC și Regulamentul 269/2014. Un guvern poate obiecta pentru că apreciază că probele sunt slabe, pentru că propria economie ar suporta un cost sau pentru că cele două argumente se suprapun.

Această distincție contează în cazul Alekperov. Dacă Bulgaria a ridicat o obiecție juridică punctuală, disputa are o natură limitată. Dacă a folosit rolul Lukoil în economia bulgară pentru a proteja de sancțiuni o persoană legată de Rusia, întrebarea devine mult mai largă: poate un punct critic din sistemul energetic național să apere pe cineva de măsuri care ar trebui să se aplice în toată Europa?

Ungaria a arătat deja cât de departe poate merge această pârghie. În disputa privind embargoul petrolier, Budapesta s-a opus unei interdicții totale, iar liderii UE au ajuns la un compromis care a exceptat petrolul transportat prin conducte, soluție reflectată ulterior în al șaselea pachet de sancțiuni, după ce Reuters relatase despre interdicția parțială asupra petrolului rusesc. Guvernul lui Viktor Orbán a prezentat public embargoul drept o amenințare pentru economia Ungariei, inclusiv în propria comunicare oficială.

Budapesta a mai demonstrat că negocierea pe persoane este reală. The Guardian a relatat că patriarhul Kirill a fost scos de pe lista de sancțiuni după opoziția Ungariei față de includerea sa (The Guardian). Acest precedent nu dovedește acuzația privind Alekperov. Arată însă de ce informația este suficient de plauzibilă pentru a conta.

Cel mai solid argument pentru excepții

Există un argument serios pentru a lăsa statelor expuse un anumit spațiu de manevră. Slovacia și Ungaria depindeau mai mult de petrolul livrat prin conducte decât multe alte state membre, iar Comisia Europeană a explicat derogările temporare prin dependență și prin lipsa unor alternative disponibile, în propriul document de întrebări și răspunsuri privind sancțiunile. Aceste excepții au fost apoi introduse în Regulamentul 2022/879.

Acesta este cel mai puternic argument în favoarea unanimității: menține guvernele vulnerabile în coaliția sancțiunilor, în loc să le împingă spre opoziție deschisă. O țară cu rafinării, contracte de aprovizionare și alegători expuși la scumpiri nu va trata sancțiunile energetice ca pe o geopolitică abstractă.

Aceeași regulă recompensează însă și tacticile de presiune. Pentru guvernele de pe flancul estic, excepțiile repetate pot arăta ca breșe într-un instrument de securitate. Programul președinției poloneze a Consiliului plasează presiunea asupra Rusiei într-o agendă europeană de securitate mai largă, iar Consiliul afirmă că sancțiunile împotriva Rusiei urmăresc să slăbească capacitatea Moscovei de a finanța și purta războiul din Ucraina (Consiliul UE).

Conflictul este înscris în mecanism. Un guvern vede o excepție ca protecție împotriva unui șoc intern. Altul vede aceeași excepție ca pe o concesie care slăbește răspunsul Europei la Rusia.

Ce ascunde textul final

Documentele publice arată, de regulă, compromisul final, nu presiunea care l-a produs. Înregistrează pachetul adoptat de Consiliu, numele trecute pe listă și excepțiile scrise în lege. Rareori arată ce guvern a amenințat cu blocajul, ce nume a dispărut sau ce derogare a cumpărat acordul.

De aceea contează acuzația apărută în Bulgaria, chiar dacă trebuie tratată cu rezerve. Întrebările esențiale sunt precise: a cerut Sofia excluderea lui Alekperov, pe ce temeiuri și a făcut parte expunerea bulgară la Lukoil din argument? Au contestat alte guverne poziția Bulgariei sau subiectul a dispărut într-un târg mai larg?

Până când vor apărea răspunsuri, afirmația despre Alekperov trebuie etichetată drept relatare provenită din surse bulgare. Problema europeană mai largă cere mai puțină prudență: unanimitatea în UE permite ca vulnerabilitatea unei țări să devină constrângerea tuturor, iar sancțiunile împotriva Rusiei sunt la fel de ferme pe cât acceptă să fie capitala cea mai expusă.