Sofia cere ajutor polonez pentru MiG-29

Doar șase dintre cele cincisprezece avioane de vânătoare MiG-29 ale Bulgariei erau recent apte de zbor (BNR News). Cifra explică de ce premierul bulgar Rumen Radev a folosit summitul NATO de la Ankara pentru a discuta cu reprezentanții WZL-2, uzina poloneză de stat pentru reparații de aviație militară din Bydgoszcz (Fakti, Defence24). Obiectivul Sofiei este simplu: să țină aceste aparate în aer până la sosirea avioanelor F-16 Block 70 comandate. Termenul ar putea să se ducă spre 2030.

Colacul de salvare de la Bydgoszcz

WZL-2 a reparat în ultimii ani motoare de MiG-29 bulgărești, după ce și-a construit propria rețea de aprovizionare cu piese, într-un moment în care canalele rusești de mentenanță au devenit imposibil de folosit politic (24 Chasa). O licitație pentru reparații de motoare, în valoare de peste 26 mil. euro, arată cât costă să mai scoți ore de zbor din aeronave aflate la capătul ciclului lor operațional (BNR News).

Și Varșovia câștigă dintr-un asemenea aranjament: aliații NATO au în continuare nevoie de expertiza poloneză pentru echipamentele militare de origine sovietică. Ambiția mai largă, aceea de a transforma WZL-2 într-un centru regional de mentenanță pentru avioane de vânătoare vechi, apare însă mai ales în declarațiile oficialilor, nu în contracte deja semnate (Fakti).

Achizițiile de avioane nu închid golurile peste noapte

România arată de ce. Bucureștiul a primit ultimul F-16 din lotul portughez în 2020 (Lockheed Martin). În 2024, Statele Unite au notificat Congresul în legătură cu o posibilă vânzare de 32 de aeronave F-35A către România (DSCA). Dar o forță aeriană devine operațională abia când piloții sunt instruiți, piesele de schimb vin constant, armamentul este integrat, iar aeronava intră în rețeaua de comandă NATO. Cumpărarea avionului este începutul unui proces de mai mulți ani.

Slovacia oferă avertismentul mai dur. După ce și-a donat avioanele MiG-29 Ucrainei, Bratislava a depins de misiuni aliate de poliție aeriană, adică de patrularea spațiului său aerian de către alte state NATO, în așteptarea noilor aeronave. În iulie 2026, președintele slovac Peter Pellegrini prezenta pregătirea a două F-16 pentru poliția aeriană baltică drept un angajament viitor, nu drept o capacitate deja disponibilă (Aktuality). NATO a acoperit golul. Dar acoperirea unui gol are cost politic intern și crește dependența de aliații care pot veni efectiv cu avioane.

O problemă de piese la Sofia devine o problemă de rotații la Roma

Când un stat NATO nu își poate supraveghea singur spațiul aerian, alianța acoperă lipsa. Italia a trimis Eurofightere și, în 2024, F-35A în România, în cadrul misiunii NATO de poliție aeriană întărită (NATO Air Command, Aeronautica Militare). Fiecare rotație consumă ore de zbor, timp de pilotaj și capacitate de mentenanță. O problemă de piese de schimb la Sofia devine o problemă de planificare a rotațiilor la Roma, chiar dacă niciun politician italian nu o formulează astfel.

NATO tratează poliția aeriană ca pe o misiune permanentă pe timp de pace (NATO). Bulgaria se află în teatrul Mării Negre, alături de România, Turcia și Ucraina, unde presiunea Rusiei a făcut supravegherea aeriană mai urgentă (DefenseRomania).

Lanțul de responsabilitate spune mult despre cum funcționează apărarea europeană în practică. Guvernul bulgar decide dacă semnează cu WZL-2. Statul polonez deține uzina. NATO nu are un rol direct în contractul de mentenanță, dar absoarbe eșecul prin mai multe rotații ale unor țări precum Italia. Europa planifică integrarea apărării pe termene lungi; golurile de pregătire sunt gestionate de cine are astăzi piesele. Presa bulgară nu a arătat până acum existența unui acord pe termen lung semnat între Sofia și Bydgoszcz (24 Chasa). Până când avioanele F-16 ale Bulgariei vor fi gata de luptă, întrebarea cine acoperă punctele vulnerabile ale Mării Negre ține mai mult de planificatorii militari ai NATO decât de comunicatele de summit.