Spania preia controlul aeroportului din Gibraltar

La 15 iulie, gardul dintre Spania și Gibraltar a încetat să mai funcționeze ca punct obișnuit de control la frontieră. Aproximativ 15.000 de navetiști zilnici, în mare parte lucrători spanioli care intră în Gibraltar, nu mai trec prin verificări de pașaport la granița terestră (Reuters, RTÉ). Frontiera nu a dispărut, ci s-a mutat: polițiștii spanioli fac acum controalele de intrare în Schengen, spațiul european fără pașapoarte la frontierele interne, la aeroportul și portul din Gibraltar, în timp ce teritoriul rămâne britanic.

Acesta este schimbul central al tratatului semnat la Bruxelles la 14 iulie. Spania a obținut controlul asupra modului în care funcționează frontiera externă a Gibraltarului. Gibraltarul și-a păstrat statutul de Teritoriu Britanic de peste Mări. Costul a fost acceptarea regulilor UE pentru mărfuri și a controalelor administrate de Spania pe propriul teritoriu.

Ce a obținut fiecare parte

Câștigurile Spaniei sunt, înainte de toate, operaționale. Polițiștii spanioli fac verificările Schengen la aeroport și în port. Autoritățile spaniole au „ultimul cuvânt” în privința permiselor de ședere, iar Spania preia aplicarea regulilor vamale pentru mărfurile care intră în teritoriu (Ministerul spaniol de Externe, El Constitucional). În practică, Madridul decide acum cine intră în spațiul Schengen prin Gibraltar și ce mărfuri ajung acolo.

Vicepremierul Gibraltarului, Joseph Garcia, le-a spus parlamentarilor că frontiera „rămâne exact acolo unde era din punct de vedere al suveranității” (Guvernul Gibraltarului). Tehnic, afirmația este corectă: suveranitatea britanică nu se schimbă. Dar Gibraltarul a acceptat o taxă pe consum echivalentă TVA, care pornește de la 15 % și urcă spre 17 % în trei ani, precum și alinierea la regulile UE privind mărfurile (BBC, La Voz de Galicia). Modelul financiar al Gibraltarului a fost construit tocmai pe capacitatea de a-și stabili propriile taxe pe companii și pe consum în afara cadrului UE. Taxele directe rămân sub control local. Impozitarea indirectă și regulile pentru mărfuri intră însă pe model european.

UE a tratat acordul ca pe un tratat exclusiv european, ceea ce înseamnă că a avut nevoie de aprobarea ambasadorilor statelor membre, nu de voturi separate de ratificare în toate cele 27 de parlamente naționale (Gibraltar Chronicle). Mai puține puncte de veto au permis aplicarea mai rapidă.

Ce s-a schimbat la punctul de trecere

Pentru navetiștii spanioli, schimbarea este imediată. Rezidenții din Gibraltar trec acum cu carduri de rezidență, iar cetățenii spanioli folosesc cărțile naționale de identitate (Reuters). Călătorii care sosesc din afara spațiului Schengen, inclusiv din Regatul Unit, sunt în continuare verificați la pașaport atât de oficiali gibraltarieni, cât și de cei spanioli, la aeroport și în port (BBC).

Perimetrul de securitate stă acum mai degrabă în camere, baze de date și controale aeroportuare decât în vechiul gard. Relatările disponibile vorbesc despre noi garduri de înaltă securitate lângă pistă, recunoaștere facială conectată la liste cu persoane căutate și cititoare automate de numere de înmatriculare în zona de frontieră (ETIAS). Cine operează aceste sisteme, cine le auditează și cine poate contesta folosirea lor abuzivă sunt întrebări pentru care nu există încă răspunsuri publice.

De ce comparația cu Irlanda de Nord nu ține

Tratatul închide una dintre ultimele dispute de frontieră rămase după ieșirea Regatului Unit din UE. Premierul spaniol Pedro Sánchez a vizitat zona de frontieră în timp ce lucrătorii îndepărtau vechiul gard, iar șeful guvernului din Gibraltar, Fabian Picardo, a descris aranjamentul drept eliminarea barierelor fizice cu păstrarea „cheilor de la propria ușă a Gibraltarului” (BSS/AFP).

Există tentația de a vedea aici un model pentru Irlanda de Nord, unde Cadrul Windsor gestionează comerțul cu mărfuri dintre Regatul Unit și UE, dar cu fricțiuni politice persistente. Comparația se rupe repede. Gibraltarul este un teritoriu mic, cu un singur punct de trecere terestră, un aeroport și un port. Mutarea controlului de frontieră este acolo o operațiune limitată. Irlanda de Nord are o frontieră terestră lungă, integrată într-un acord de pace, și probleme de divergență de reglementare pe care simpla aliniere vamală nu le poate rezolva. Analizele academice arată că o distanță mai mare între regulile Regatului Unit și cele ale UE face frontiera comercială dintre Marea Britanie și Irlanda de Nord mai dificilă, nu mai ușoară (UK in a Changing Europe).

Ce arată Gibraltarul este mai restrâns, dar real: UE și Regatul Unit pot face o frontieră politic sensibilă aproape invizibilă pentru cei care o traversează, dacă toate părțile acceptă o guvernanță construită special pentru acel loc. Acordul reduce fricțiunea la trecere prin mutarea puterii statului în zone mai puțin vizibile. Nu există încă un protocol public care să detalieze structurile de comandă la noile puncte de control, modul în care vor fi procesate cererile de azil sau garanțiile aplicabile supravegherii biometrice instalate. Guvernul Gibraltarului, Madridul și Comisia Europeană trebuie să ofere aceste răspunsuri înainte ca aranjamentul temporar să devină definitiv.