Spania asigură contractele din Ucraina

Spania a ridicat la 570 mil. euro sprijinul pentru companiile implicate în reconstrucția Ucrainei, a anunțat ministrul Economiei, Carlos Cuerpo, în timpul unei vizite la Kiev, unde a fost însoțit de aproximativ 50 de firme (El País, Euronews). Suma poate părea, la prima vedere, ajutor direct pentru Ucraina. În realitate, mare parte din ea este acoperire de risc, gândită să ajute firmele spaniole să concureze pentru contractele de reconstrucție.

Cea mai mare componentă este asigurarea

Elementul central este extinderea capacității CESCE, agenția spaniolă de credit la export, care asigură companiile împotriva pierderilor provocate de daune de război, blocaje politice sau neplăți în străinătate. Plafonul CESCE pentru Ucraina a crescut de la 30 mil. euro la 250 mil. euro (El País). În plus, COFIDES, vehiculul public spaniol pentru finanțare de dezvoltare, poate mobiliza până la 100 mil. euro, iar o linie de credit de 20 mil. euro trece prin ICO și Raiffeisen Bank Ucraina. Un acord FIEM separat, semnat în timpul vizitei, combină împrumuturi rambursabile cu unele componente nerambursabile (Euronews, La Moncloa).

O garanție nu este un grant. Grantul este bani pe care Ucraina îi primește și nu trebuie să îi ramburseze. Garanția înseamnă că statul spaniol promite să acopere pierderile dacă un proiect eligibil este lovit de un risc asigurat. Dacă nu se întâmplă nimic, contribuabilii pot să nu plătească niciun euro. Dacă riscul se materializează, statul preia o parte din pierdere. Efectul economic este că băncile și firmele spaniole devin dispuse să accepte riscuri ucrainene de război pe care altfel le-ar evita. Mecanismul poate debloca proiecte reale, dar suma anunțată supraestimează banii care se mișcă efectiv acum.

CSIS a semnalat același tipar în anunțurile privind reconstrucția Ucrainei. Angajamentele publice amestecă frecvent granturi, împrumuturi, garanții și planuri de investiții care depind de achiziții publice, apetitul băncilor, pregătirea proiectelor și evoluția frontului înainte să devină cheltuieli propriu-zise (CSIS).

Garanții versus granturi: ce arată Germania și Danemarca

Spania nu este singurul guvern care își folosește capacitatea de împrumut și de asumare a riscului pentru a poziționa firmele naționale. Germania lucrează după o logică similară prin Hermesdeckungen, garanții de credit la export care acoperă riscuri politice și comerciale. Ost-Ausschuss, lobby-ul german al companiilor active în Europa de Est, a raportat peste 50 de garanții de investiții asumate deja pentru proiecte în Ucraina după invazia rusă la scară largă (Ost-Ausschuss). Pachetul german mai larg pentru reconstrucție ajunge până la 233 mil. euro, acoperind energie, locuințe și cooperare industrială (AFP).

Danemarca folosește un model diferit. Cel mai recent mecanism direcționează granturi prin Nefco, o instituție nordică de finanțare verde, direct către proiecte municipale din Mikolaiv: apă, canalizare, spitale, școli. Danemarca a angajat 26,6 mil. euro, plus 3 mil. euro din partea Impact Fund Denmark, iar municipalitățile ucrainene cofinanțează din bugetele locale (Ritzau/Nefco). Granturile costă contribuabilii danezi imediat, dar banii ajung direct în serviciile publice ucrainene, fără o firmă spaniolă sau germană la mijloc.

Diferența clarifică întrebarea de fond: Spania și Germania folosesc garanții publice pentru a ajuta firmele naționale să câștige contracte. Danemarca finanțează apă curată în Ucraina. Ambele abordări pot fi utile. Nu sunt însă același lucru.

Cine câștigă și cine preia riscul

Câștigătorii cei mai vizibili sunt firmele spaniole din apărare, infrastructură, transport, căi ferate și energie, adică sectoarele reprezentate în delegația dusă de Cuerpo la Kiev (NV, El País). Ele primesc acoperire publică de risc, un avantaj pe care concurenții din state cu agenții de credit la export mai slabe nu îl pot replica ușor. BERD a arătat că garanțiile de partajare a riscului pot menține creditarea în condiții de război, permițând finanțări de miliarde de euro prin bănci ucrainene care altfel ar fi blocat împrumuturile (EBRD). Asta nu dovedește că pachetul Spaniei va fi implementat bine. Arată doar că mecanismul poate funcționa.

Contribuabilii spanioli poartă riscul de coadă: o factură care rămâne în afara bugetului până când garanția este activată. Cu cât mai multe proiecte înaintează în timpul războiului, cu atât crește probabilitatea ca un eveniment asigurat să producă o plată. Experiența Poloniei indică și un alt cost. Deși sprijinul public pentru prioritizarea firmelor poloneze era puternic, un acord a acoperit doar trei companii, în condițiile în care peste 3.000 își exprimaseră interesul (Biznes Enter). Reconstrucția bazată pe garanții tinde să favorizeze firmele mari, bancabile, cu experiență în finanțări susținute de stat.

Ucraina are nevoie de capital și expertiză din afară, iar garanțiile pot debloca activitate pe care piețele comerciale ar evita-o. Dar „sprijin pentru Ucraina” și „sprijin pentru firme spaniole în Ucraina” sunt realități economice diferite, chiar dacă folosesc aceeași etichetă politică. Spania nu a publicat încă o evidență completă a plăților probabile din garanții, a proiectelor avute în vedere sau a modului în care firmele ucrainene vor participa ca parteneri, nu doar ca subcontractori. Până atunci, cifra de 570 mil. euro măsoară ambiția, nu angajamentul efectiv.