Boomul solar de 15 GW doboară rețeaua Spaniei

Pe 28 aprilie 2025, la ora locală 12:33, sistemul electric al Spaniei a cedat. Aproximativ 15 GW de producție au dispărut în cinci secunde, echivalentul a 60 % din consumul țării, iar peste 50 de milioane de oameni din Spania și Portugalia au rămas fără curent timp de până la 16 ore (Gridradar, raportul final ENTSO-E). O rețea care nu ținuse pasul cu panourile solare conectate la ea a tras după sine alimentarea electrică a două țări în mai puțin de 20 de secunde.

Cum se rupe o rețea electrică

Rețeaua europeană funcționează la exact 50 Hz, ceea ce înseamnă că sensul curentului alternativ se schimbă de 50 de ori pe secundă. Fiecare centrală convențională (pe gaz, nucleară sau hidro) are o turbină masivă care se rotește fizic în acest ritm. Aceste mase grele aflate în mișcare funcționează ca amortizoare: când apare o problemă, inerția lor oferă sistemului câteva secunde pentru reacție.

Panourile solare nu au piese în rotație. Transformă lumina în electricitate prin echipamente electronice numite invertoare. În ziua penei, energia solară asigura 53 % din producția Spaniei (IEEE Spectrum). Sistemul mai avea foarte puțină inerție fizică.

Raportul final al ENTSO-E, organizația europeană a operatorilor de transport de energie, a identificat însă o cauză mai precisă decât inerția redusă: instabilitatea tensiunii. Instalațiile solare din sudul Spaniei erau configurate să injecteze sau să absoarbă automat energie reactivă, componenta invizibilă care menține tensiunea stabilă, în mod proporțional și fără control inteligent. Când o instalație fluctua, altele amplificau oscilația. Generatoarele convenționale care aveau obligații contractuale să stabilizeze tensiunea nu au făcut-o, iar unele au acționat în sens invers (raport REE).

Planul de rețea depășit de energia solară

Spania a adăugat numai în 2025 aproximativ 8,8 GW de capacități regenerabile, concentrate în Andaluzia, Extremadura și Castilla-La Mancha, regiuni cu mult soare, dar cu linii de transport slabe către centrele de consum din nord. Red Eléctrica, operatorul rețelei spaniole, a admis ulterior că dezvoltarea reală a capacităților solare în aceste trei regiuni a depășit ipotezele din planificarea pentru 2021-2026 cu 97-118 % (Voz Pópuli). Până la mijlocul lui 2025, 83,4 % dintre nodurile rețelei erau saturate, adică nu mai puteau prelua fizic producție suplimentară (Alcircle).

Ministerul a autorizat centralele. Operatorul rețelei trebuia să se asigure că există capacitate de conectare. Niciuna dintre părți nu a verificat dacă cealaltă și-a făcut treaba. Un an mai târziu, autoritatea spaniolă de reglementare, CNMC, a deschis 66 de proceduri de sancționare, dar nu a emis nicio decizie finală (Brussels Signal).

Distanța europeană dintre ținte și cabluri

Cazul Spaniei este extrem, dar nu singular. Uniunea Europeană are ținte obligatorii pentru dezvoltarea energiei regenerabile, de 42,5 % până în 2030, însă obiectivele de investiții în rețele sunt doar orientative. Nicio lege europeană nu cere ca întărirea rețelelor să preceadă sau măcar să însoțească noile conexiuni regenerabile (Clean Energy Wire).

Comisia Europeană estimează că până în 2030 sunt necesare investiții de 584 mld. euro în rețele. Cheltuielile actuale sunt de aproximativ 23 mld. euro pe an, sub jumătate din ritmul minim necesar (Comisia Europeană, Eurelectric). Germania arată cât costă concret acest decalaj: operatorul său de rețea cheltuie 2,7 mld. euro anual pe redispecerizare, adică plăți către centrale pentru a-și reduce sau crește producția deoarece rețeaua nu poate transporta energia acolo unde este nevoie, iar doar 21 % din cei 16.800 km de linii noi de transport planificați sunt finalizați (n-tv).

Cine plătește

Consumatorii. Costurile congestiei din rețea ajung direct în tarifele de distribuție și transport incluse în fiecare factură de electricitate. Gospodăriile spaniole au văzut o creștere de 13,2 % a prețurilor reglementate la electricitate în anul de după pană, pe fondul măsurilor de urgență pentru stabilizarea rețelei (Infobae). Nota de plată a redispecerizării din Germania este împărțită în același fel între toți consumatorii.

Câștigătorii, cel puțin deocamdată, sunt dezvoltatorii solari care s-au conectat devreme, au blocat subvențiile și au transferat costurile de rețea către factura colectivă.

Pachetul european pentru rețele adoptat în decembrie 2025 accelerează autorizarea atât pentru regenerabile, cât și pentru infrastructura de rețea, dar nu include niciun mecanism juridic care să lege viteza unora de gradul de pregătire al celeilalte. Unsprezece state membre, care reprezintă 80 % din producția de electricitate a UE, vor rata ținta de interconectare de 15 % pentru 2030 (Ember). Europa trebuie să construiască rețeaua capabilă să transporte această energie înainte ca următorul colaps de cinci secunde să testeze sistemul.