Spania, randament minim din fondurile UE

Spania a primit peste 77 mld. euro din fondul european de redresare finanțat prin împrumut comun în ultimii cinci ani. Potrivit El Mundo, care citează o evaluare finală susținută de EY, venitul pe cap de locuitor a ajuns cu doar 0,2 % mai mare, iar investițiile private cu 3 % mai mici decât înainte de lansarea programului (El Mundo). Relevanța depășește cazul Spaniei. Mecanismul de Redresare și Reziliență, finanțat pentru prima dată la această scară prin datorie comună europeană, a fost prezentat drept un instrument care urma să transforme economiile, nu doar să le stabilizeze. Cu termenul-limită din august 2026 aproape, Europa poate arăta mai ușor că a cheltuit banii decât că a obținut rezultate.

Mașina de bifat jaloane

Mecanismul plătește guvernele altfel decât fondurile europene clasice. Comisia Europeană nu rambursează costuri concrete ale unor proiecte, ci virează tranșe atunci când guvernele ating jaloane agreate, de pildă adoptarea unei legi sau crearea unei agenții, și ținte măsurabile, cum ar fi conectarea unui anumit număr de gospodării la internet de mare viteză sau digitalizarea unor servicii publice. Ideea era să fie recompensate rezultatele, nu dosarele administrative (Curtea de Conturi a Țărilor de Jos).

În practică, sistemul dovedește finalizarea administrativă cu mult înainte să poată dovedi schimbarea economică. Un guvern poate adopta o lege de reformă și poate bifa un jalon fără să arate că salariile au crescut sau că firmele au investit mai mult. Curtea de Conturi Europeană, instituția independentă care verifică modul în care sunt cheltuiți banii UE, a semnalat repetat problema: Comisia nu colectează costurile reale ale măsurilor individuale din mecanism, chiar și atunci când guvernele au aceste date (eucrim). Plățile pot continua integral și atunci când au fost încălcate regulile privind achizițiile publice sau ajutorul de stat, dacă jalonul formal a fost îndeplinit (ECA). Contribuabilii și contractorii corecți pierd astfel protecție, dar banii continuă să circule.

Parlamentul European a constatat că, până în octombrie 2023, doar 50 % din fondurile virate guvernelor ajunseseră efectiv la beneficiarii finali în 15 dintre cele 22 de state membre analizate (Parlamentul European). Jumătate din bani rămăseseră pe traseul dintre trezorerie și proiect.

Cazul Spaniei nu este un eșec gol de conținut, dar rămâne incomplet

Madridul prezintă fondul drept un succes: peste 6 % din PIB mobilizat, 338 de jaloane îndeplinite și o revenire economică rapidă (Mineco, La Moncloa). FMI confirmă că investițiile publice ale Spaniei au crescut cu 51,3 % în termeni reali față de 2019 (FMI). Statul a cheltuit.

Răspunsul sectorului privat a fost mai slab. Investițiile private au crescut cu doar 8,5 % în aceeași perioadă (FMI, Comisia Europeană). Cheltuielile private pentru cercetare și dezvoltare sunt la 0,84 % din PIB, mult sub media UE de 1,49 % (Comisia Europeană). Un sfert din sumele primite de Spania prin mecanism între 2020 și 2024 au mers către cheltuieli curente, nu către investiții de capital (SEFO Funcas). Cheltuiala curentă ține serviciile în funcțiune astăzi; investiția de capital ridică productivitatea de mâine. Dacă fondul trebuia să transforme economia, o parte prea mare a mers către întreținere.

Distribuția banilor ridică alte întrebări. Companiile mari au reprezentat doar 1,4 % dintre beneficiari, dar au atras aproape 30 % din resurse (BBVA Research). Firmele mici, care angajează majoritatea spaniolilor, au avut acces mai redus.

De ce contează pentru următoarea dezbatere despre datoria comună europeană

Spania nu este un caz izolat. În Italia, care are cel mai mare plan național din UE, de 194,4 mld. euro, lucrările publice finalizate integral reprezentau doar aproximativ 6 % din valoarea totală la sfârșitul lui 2025 (Il Sicilia). Problema este europeană.

Ministrul spaniol al economiei susține deja crearea unui mecanism permanent de împrumut comun. Întrebarea politică este dacă statele creditoare vor accepta. Comisia de buget a Bundestagului avertizează împotriva majorării contribuțiilor la UE, cu un posibil cost suplimentar de circa 27,5 mld. euro pe an (FAZ). Curtea de Conturi a Țărilor de Jos spune că însăși Olanda are „o înțelegere doar limitată a relației dintre rezultate și costuri” în propriul plan de redresare (Curtea de Conturi a Țărilor de Jos).

Evaluarea riguroasă a Comisiei Europene nu este așteptată înainte de 2028 (Comisia Europeană). Dar dezbaterea despre împrumutul comun permanent are loc acum, înainte ca dovezile să fie complete. Primul mecanism de redresare a construit o mașină de plăți. Europa încă trebuie să arate că a construit și o mașină de investiții.