Întrebările blochează fondurile pentru Ceuta

Spania a cerut finanțare de urgență din partea UE pentru Ceuta pe 24 august. La mai mult de o săptămână distanță, Comisia Europeană, executivul UE, încă nu poate procesa dosarul. Motivul este banal, dar are efecte politice: Madridul nu a răspuns întrebărilor suplimentare venite de la Bruxelles privind cheltuielile concrete care ar urma să fie finanțate și modul în care ar fi folosiți banii (El Español, Brussels Signal). Bruxellesul nu poate aproba plata până când Spania nu explică exact scopul finanțării. Fiecare săptămână pierdută le dă altor guverne europene mai mult spațiu să prezinte Ceuta drept un risc pentru frontierele deschise din Europa.

Trei surse de bani, una singură blocată la Bruxelles

Relatările din presa spaniolă și europeană au amestecat cel puțin trei fluxuri separate de finanțare. Ele trebuie despărțite.

Primul este chiar dosarul de urgență trimis UE, depus în cadrul celor două fonduri europene pentru afaceri interne, AMIF și BMVI, instrumente concepute pentru costuri legate de primirea solicitanților de azil și de gestionarea frontierelor (EFE, Regulamentul AMIF). Suma verificabilă asociată acestei cereri depășește 32 mil. euro (RTVE). Potrivit El Mundo, Comisia ar putea ajunge să acorde peste 100 mil. euro, dar nici Madridul, nici Bruxellesul nu au publicat un total confirmat.

Al doilea flux este extinderea cu 44,51 mil. euro a creditului umanitar al Spaniei pentru Ceuta, anunțată de ministra Migrației, Elma Saiz, pe care Madridul speră să o finanțeze parțial prin mecanisme europene (ABC). Aceasta este o decizie bugetară spaniolă, nu o alocare aprobată de UE. Al treilea este pachetul național de 309 mil. euro pentru Ceuta, anunțat de Pedro Sánchez și aprobat de Consiliul de Miniștri (Heraldo). Doar primul depinde de Bruxelles.

De ce cere Bruxellesul detalii, chiar și acum

Comisia Europeană nu a publicat o listă formală cu documentele cerute. Din informațiile disponibile reies însă câteva lacune simple: Spania trebuie să precizeze exact ce vrea să fie plătit, care sunt costurile eligibile, dacă acestea se suprapun cu cheltuieli naționale și ce ar urma să facă personalul european pe teren (Eleconomista, EUobserver).

Insistența asupra documentelor nu ține de zel birocratic. O informare a Parlamentului European privind fondurile pentru afaceri interne a semnalat probleme persistente în statele membre legate de monitorizare, calitatea datelor și capacitatea administrativă (Parlamentul European). Banii europeni de urgență pot fi mobilizați rapid, dar numai dacă există o trasabilitate minimă a cheltuielilor.

Cererea separată a Spaniei pentru sprijin operațional urmează aceeași logică. Ministrul de Interne, Grande-Marlaska, a solicitat 10 ofițeri suplimentari din corpul permanent Frontex, prelungirea Operațiunii Minerva, interpreți ai Agenției UE pentru Azil și sprijin Europol împotriva rețelelor de trafic de persoane (Moncloa). Comisarul Magnus Brunner a promis o decizie rapidă pe 29 august, dar până la 3 septembrie nu fusese publicat niciun calendar de desfășurare și nicio dată de sosire a personalului. Comisia oferise o consolidare Frontex încă din 6 august, cu condiția ca Spania să facă o cerere formală (briefingul Comisiei). Madridul a formalizat solicitarea abia spre finalul lunii august.

Costul Schengen al așteptării

Întârzierea depășește cazul spaniol. Italia a invocat oficial Ceuta când a reintrodus, pe 1 august, controale temporare la frontierele aeriene și maritime cu Spania, apoi le-a prelungit până la 16 septembrie (registrul Schengen al Comisiei, ANSA). Spania susține că statutul special al Ceutei împiedică deplasările secundare către peninsulă (Ministerul spaniol de Externe). Italia a acționat oricum. Ministrul de Interne, Matteo Piantedosi, a vorbit despre 3 arestări și 21 de refuzuri de intrare, deși presa italiană a notat că nu se putea confirma dacă persoanele respinse trecuseră într-adevăr prin Ceuta (ANSA).

În Țările de Jos, întrebările parlamentare venite din partea partidelor de opoziție FVD și JA21 au transformat transferul minorilor din Ceuta către Spania continentală într-o dezbatere internă despre posibile deplasări ulterioare în spațiul Schengen, zona europeană fără controale la pașaport între statele participante (NRC).

Spania spune că Ceuta nu poate amenința Schengen. Alte state membre se comportă ca și cum riscul există deja. Bruxellesul nu poate aproba finanțarea de urgență pe baza unui dosar incomplet. Cu cât Madridul întârzie mai mult răspunsurile, cu atât alte guverne vor umple tăcerea cu propria interpretare a crizei.