Spania caută carteluri în contracte

Imaginați-vă o bază de date care ține minte fiecare licitație publică publicată vreodată, fiecare firmă care a depus ofertă, fiecare preț propus și fiecare subcontractor apărut ulterior în contract. Apoi imaginați-vă că aceeași bază caută tiparele pe care un investigator uman le-ar vedea doar dacă ar avea ani întregi la dispoziție pentru dosare. Asta încearcă să construiască autoritatea de concurență din Spania.

Comisión Nacional de los Mercados y la Competencia (CNMC), autoritatea spaniolă pentru concurență și piețe, dezvoltă un sistem AI numit Atenea, menit să verifice datele din achizițiile publice pentru indicii de trucare a licitațiilor și înțelegeri între companii (La Vanguardia). Instrumentul folosește o bază de aproximativ șase milioane de contracte și ar urma să semnaleze licitații suspecte pentru investigatorii umani, nu să stabilească singur vinovăția.

Ce caută sistemul

Cartelurile din achizițiile publice lasă urme. Companii care câștigă pe rând. Ofertanți care pierd cu prețuri suspect de mari. Firme care pierd licitația, dar apar apoi ca subcontractori. Ghidurile OCDE privind trucarea licitațiilor descriu de ani de zile aceste semnale. Problema nu a fost lipsa criteriilor, ci imposibilitatea de a le urmări simultan în milioane de dosare.

Un funcționar local vede, de regulă, o singură licitație. Atenea poate compara comportamente repetate între autorități contractante, regiuni, sectoare și ani. Potrivit relatărilor din presa spaniolă, sistemul funcționează pe mai multe niveluri. Mai întâi, leagă companii care apar sub denumiri diferite, de pildă când aceeași firmă participă prin mai multe subsidiare. Apoi grupează tipare suspecte: apar mereu aceleași două companii împreună? În final, compară comportamentul unei piețe cu ceea ce ar fi de așteptat într-o competiție reală.

Sistemul ar porni de la un instrument mai vechi și mai îngust al CNMC, dar îl extinde către piețe deschise și către o preocupare mai nouă: coluziunea algoritmică. Este situația în care software-ul de stabilire a prețurilor învață să se alinieze la mișcările concurenților fără ca oamenii să mai discute direct, așa cum magazinele de pe aceeași stradă pot înceta tacit să se subcoteze.

De ce Spania are motive să se grăbească

Nu este o soluție în căutarea unei probleme. Luna trecută, Curtea Supremă a Spaniei a confirmat o amendă de 13,5 mil. euro pentru Indra, acuzată că a participat la un cartel care a trucat licitații publice pentru servicii IT între 2005 și 2015 (Cinco Días). Practicile au inclus oferte de acoperire, retragerea unor concurenți din licitații și acces anticipat la detalii ale procedurilor prin contacte din interior. Contractele atribuite către Indra prin aranjamentele afectate au depășit 324 mil. euro, potrivit elDiario.es.

Acestea sunt exact tiparele pe care un sistem automat le-ar putea detecta mult mai devreme decât o anchetă întinsă pe un deceniu: aceleași firme care apar împreună, câștigători și perdanți care își schimbă rolurile, un ofertant pierzător care reapare discret ca subcontractor.

Testul responsabilității

Spania face parte dintr-o mișcare europeană mai largă spre aplicarea legii cu sprijinul instrumentelor automate. În Germania, propusa a 12-a modificare a legislației concurenței ar permite verificarea sistematică a achizițiilor publice (BBH Blog). În Italia, autoritatea anticorupție ANAC publică deja date despre licitații, oferind materia primă pentru analize similare (ANAC).

Întrebarea dificilă este ce se întâmplă când algoritmul decide cine intră în atenția statului. Țările de Jos au învățat acest lucru dureros după ce o instanță a blocat SyRI, un instrument guvernamental de profilare a riscurilor, pentru încălcarea dreptului la viață privată (Rechtspraak). Răspunsul olandez a fost crearea unui registru național în care 1.495 de descrieri de algoritmi, folosiți de 515 organizații, sunt acum vizibile public (Algoritmeregister). Principiul este simplu: dacă un algoritm al statului influențează cine este verificat, cetățenii trebuie să știe că acel algoritm există.

Studiile academice susțin utilitatea acestor verificări, dar avertizează împotriva promisiunilor excesive. Un studiu CEPR despre licitațiile farmaceutice din Suedia a identificat tipare compatibile cu înțelegeri între firme și cu prețuri mai mari, însă rezultatele de acest tip depind de piața analizată. Nu demonstrează că detectoarele AI funcționează universal. Riscul principal rămâne cel al semnalelor false: contractele foarte specializate atrag în mod natural puțini ofertanți, costurile comune pot împinge prețurile în aceeași direcție, iar ofertele comune pot permite firmelor mici să participe la contracte pe care nu le-ar putea executa singure.

Atenea este încă în dezvoltare internă, iar lansarea ar fi așteptată în lunile următoare. Nu există deocamdată o specificație tehnică publică. CNMC nu a publicat arhitectura sistemului, ratele de eroare sau regulile de guvernanță.

Legitimitatea instrumentului va depinde mai puțin de cât de sofisticat este algoritmul și mai mult de posibilitatea ca alertele sale să fie contestate, logica verificată, iar recomandările respinse de oameni. Spania testează dacă aplicarea regulilor de concurență poate începe mai devreme, înainte ca un avertizor de integritate sau un proces de zece ani să scoată cartelul la suprafață. Cu garanții reale, câștigă atât contribuabilii, cât și firmele corecte. Ca mecanism opac, riscă să devină exact tipul de autoritate algoritmică imposibil de contestat pe care instanțele europene l-au respins deja în alte cazuri.